Un studiu publicat în revista Nature a analizat 5.000 de probe ale unei ciuperci responsabile pentru cea mai mare mortalitate înregistrată la mamifere cauzată de un agent patogen. O echipă internațională de cercetători, condusă de un doctorand de la Universitatea Greifswald, a realizat acest studiu în colaborare cu parteneri din Franța, Bulgaria, Finlanda și Ucraina, alături de câteva sute de voluntari. Rezultatele arată riscurile generate de intervenția umană în ecosisteme fragile și subliniază necesitatea unor standarde mai stricte de biosecuritate în cercetarea peșterilor. Dacă un al doilea tip de ciupercă ajunge în America de Nord, se pot aștepta rate și mai drastice ale mortalității.

În anii 2006–2007, a fost observată o mortalitate bruscă și inexplicabilă a liliecilor într-o peșteră din statul New York, SUA. Animalele afectate prezentau o creștere albicioasă, pudrată, pe nas, cauzată de o ciupercă până atunci necunoscută, Pseudogymnoascus destructans. Această infecție fungică, cunoscută inițial drept sindromul nasului alb, și acum denumită boala nasului alb, s-a răspândit rapid în America de Nord, decimând populațiile de lilieci hibernanți, cu rate anuale de mortalitate ce depășesc 90%, ducând la moartea a câteva milioane de lilieci.

Cercetătorii au descoperit că această ciupercă își are originea în Eurasia, unde co-există cu speciile native de lilieci fără a provoca mortalități de amploare. Introducerea accidentală în America de Nord a declanșat una dintre cele mai devastatoare epidemii de faună sălbatică înregistrate vreodată la mamifere.

Boala nasului alb, o boală pe care credeam că o cunoaștem bine

Timp de aproape două decenii, povestea acestui agent patogen părea relativ simplă: un singur agent patogen, o origine geografică clară (Europa) și mecanisme bine înțelese de răspândire. Totuși, noile dovezi genetice relevă o imagine mult mai complexă, punând sub semnul întrebării certitudinile legate de originea, diversitatea și dinamica evolutivă a acestui fung patogen. Nu unul, ci două specii fungice cauzează boala.

Până de curând, Pseudogymnoascus destructans era considerat singurul agent patogen responsabil pentru boala nasului alb. Studiul recent, bazat pe analiza a 5.479 de probe provenind din 27 de țări de pe trei continente (Europa, Asia și America de Nord), dezvăluie existența a două specii diferite de ciuperci capabile să provoace boala. Până în prezent, doar una dintre ele a fost introdusă în America de Nord.

„Această descoperire deschide noi perspective în înțelegerea evoluției virulenței și a modului în care acești patogeni interacționează cu gazdele lor în contexte geografice diferite,” explică dr. Nicola Fischer, autoarea principală a studiului. Ea și-a finalizat doctoratul pe această temă la Universitatea Greifswald din Germania și la Universitatea Montpellier din Franța.

„Credeam că ne cunoaștem inamicul, dar acum am descoperit că este de două ori mai complex și mai mare decât am imaginat,” rezumă dr. Fischer.

Descoperirea celei de-a doua specii patogene care poate provoca boala nasului alb, având o specializare diferită față de specia cunoscută anterior, reprezintă un risc major pentru conservarea liliecilor. Deși această a doua specie nu a fost încă detectată în America de Nord, introducerea sa ar putea pune în pericol speciile de lilieci care până acum nu au fost afectate de prima specie. Mai alarmant, speciile de lilieci care încep să-și revină după infectarea inițială ar putea fi din nou amenințate dacă a doua specie se va răspândi.

Originea epidemiei din America de Nord a fost în sfârșit clarificată

Datorită analizei genetice a peste 5.400 de probe colectate din Eurasia și America de Nord, studiul a putut identifica regiunea de unde a pornit epidemia de boală a nasului alb în America de Nord: regiunea Podilia din Ucraina. Această zonă, care adăpostește unele dintre cele mai mari sisteme carstice din lume, a fost o destinație populară pentru speologi internaționali – în special din America de Nord – încă de la sfârșitul Uniunii Sovietice.

Rezultatele sugerează că introducerea accidentală a ciupercii în America de Nord – cel mai probabil prin contactul cu exploratori de peșteri din statul New York, unde boala a fost detectată prima dată – a fost un eveniment singular.

„Această lucrare pune capăt aproape două decenii de speculații privind originea bolii nasului alb în America de Nord și ilustrează puternic impactul profund pe care îl poate avea un singur eveniment de translocare asupra faunei sălbatice,” explică dr. Sébastien Puechmaille, coordonatorul studiului la Universitatea Montpellier.

Această descoperire evidențiază riscurile majore pe care activitățile speologice le implică în răspândirea patogenilor și subliniază urgența unei mai bune înțelegeri a „poluării biologice” asociate cu călătoriile umane.

„Prevenirea transportului neintenționat al fungilor patogeni, precum Pseudogymnoascus destructans, trebuie să devină o prioritate în strategiile de conservare și gestionare a sănătății – pentru protecția atât a faunei sălbatice, cât și a oamenilor,” spune dr. Puechmaille. Curățarea riguroasă și sistematică a echipamentelor de speologie este esențială: studiile arată că aceasta reduce drastic prezența sporilor fungici viabili și limitează astfel răspândirea ciupercii responsabile de boala nasului alb.

Jurnal: Nicola M. Fischer et al, Two distinct host-specialized fungal species cause white-nose disease in bats, Nature (2025). DOI: 10.1038/s41586-025-09060-5

Sursa: phys.org

 Articole cu același subiect: