O echipă de cercetători de la Texas A&M College of Veterinary Medicine and Biomedical Sciences (VMBS) a descoperit că oaia cu coamă - un animal din familia oilor și caprelor - poate prinde și răspândi mulți dintre aceiași agenți patogeni respiratori care pot afecta oaia bighorn de deșert, o specie nativă din Texas care își împarte adesea habitatul cu oaia cu coamă.

Noua cercetare, publicată recent în jurnalul PLOS ONE, va ajuta conservatoriștii faunei sălbatice să înțeleagă mai bine relația complexă dintre aceste două specii și să promoveze gestionarea ambelor specii. Proiectul a fost posibil datorită finanțării din partea Wild Sheep Foundation și sprijinului din partea Departamentului de Parcuri și Faună Sălbatică din Texas.

Oaia cu coamă provine din Africa de Nord și a fost introdusă în Texas pentru oportunități de vânătoare la sfârșitul anilor 1950. Unii experți în faună estimează că ar putea exista până la 40.000 de exemplare care trăiesc în stat.

Nu există prea multe cercetări despre transmiterea bolilor între oaia cu coamă din Texas și speciile native, cum ar fi oile bighorn. Acest lucru face dificil pentru experții în fauna sălbatică să monitorizeze bolile și să păstreze populațiile de animale.

Atât oile cu coamă, cât și oile bighorn sunt animale importante pentru conservarea faunei sălbatice din Texas și pentru economia statului. În vestul Texasului, ambele animale sunt vânate ca trofee, iar unii proprietari de terenuri își câștigă o parte semnificativă din venituri taxând vânătorii pentru accesul la terenurile lor.

Deși oile bighorn sunt, de asemenea, animale de vânătoare preferate de vânători, ele necesită o gestionare intensivă în Texas pentru a menține numărul populației la un nivel sustenabil.

Bolile respiratorii, inclusiv pneumonia, de care ambele specii pot suferi, au provocat deja daune populațiilor de oi bighorn, ridicând îngrijorări în rândul experților cu privire la ceea ce aceste boli ar putea face în rândul oilor cu coamă.

Când apar focare de boli la oile bighorn, de obicei vedem două valuri de declin al populației. Există un declin în toate grupele de vârstă atunci când izbucnește focarul pentru prima dată. Apoi urmează un alt val după ce mieii sunt fătați – mulți dintre ei nu supraviețuiesc pentru că nu au fost expuși la boală și, prin urmare, nu au un răspuns imunitar, așa cum au oile bighorn mai în vârstă.

Problema este complicată de faptul că unele oi bighorn adulte vor purta boala timp de mai mulți ani după focarul inițial, ceea ce înseamnă că populația s-ar putea să nu aibă niciodată șansa de a-și reveni complet.

Acum că cercetătorii au confirmat că oaia cu coamă poartă aceiași agenți patogeni respiratori ca și oile bighorn, experții în fauna sălbatică pot începe să monitorizeze transmiterea bolilor în interiorul și între aceste populații.

Referințe: 

Logan F. Thomas, Dallas Clontz, Chase M. Nunez, Robert O. Dittmar, Froylán Hernandez, Raquel R. Rech, Walter E. Cook, „Evaluating the transmission dynamics and host competency of aoudad (Ammotragus lervia) experimentally infected with Mycoplasma ovipneumoniae and leukotoxigenic Pasteurellaceae”, PLOS ONE, 2024; 19 (7): e0294853 DOI: 10.1371/journal.pone.0294853

Sursă: sciencedaily.com