O echipă de cercetători de la Cummings School of Veterinary Medicine din cadrul Universității Tufts a descoperit că șoarecii cu picioare albe nu sunt principalii vinovați pentru răspândirea bolii Lyme, așa cum se credea până acum. Pe insula Martha’s Vineyard, chițcanii sunt cei care găzduiesc în cel mai mare număr căpușe tinere purtătoare de bacterii patogene. Această descoperire sugerează că strategiile actuale de combatere a bolii Lyme ar trebui să vizeze o gamă mai largă de gazde, nu doar șoarecii.

De-a lungul timpului, oamenii de știință și experții în sănătate publică au considerat șoarecii cu picioare albe drept principalii purtători ai căpușelor tinere, care transmit ulterior boala Lyme la oameni. Însă această strategie a avut succes limitat.

Folosind o tehnică avansată numită „bloodmeal identification”, cercetătorii de la Tufts au descoperit că, cel puțin pe Martha’s Vineyard, aricii sunt gazdele dominante ale căpușelor imature purtătoare de boli. Pe Nantucket, șoarecii și cerbii sunt cele mai frecvente gazde pentru căpușele tinere, însă șoarecii și chițcanii contribuie cel mai mult la infectarea acestora.

„Un aspect esențial al studiului nostru este că gazdele considerate minore pot avea un rol disproporționat în răspândirea infecției”, explică Heidi Goethert, cercetător principal și autoare a studiului publicat în The American Journal of Tropical Medicine and Hygiene.

O nouă metodă de identificare a gazdelor

Anterior, cercetările s-au bazat pe capcane pentru a identifica animalele care infectează căpușele tinere cu boala Lyme. Însă șoarecii sunt mai ușor de prins, spre deosebire de chițcani, cârtițe, veverițe sau alte mamifere mici.

În acest studiu, cercetătorii de la Tufts au folosit metoda „flagging” – un material textil alb și pufos tras peste vegetație, unde căpușele năpârlesc. Odată prinse, căpușele sunt analizate prin tehnica „bloodmeal identification”, care detectează fragmente de ADN provenite din sângele consumat de larvele de căpușe cu aproape un an în urmă. Această metodă are o rată de succes de 80% în identificarea gazdelor, comparativ cu 30-40% în studiile anterioare.

Intervenții mai eficiente pentru combaterea bolii Lyme

„Mult timp am crezut că șoarecii sunt gazda principală pentru larvele de căpușe și că eliminarea lor ar fi soluția ideală”, spune Goethert.

Până acum, metodele de control s-au concentrat pe capcane cu momeală pentru șoareci, insecticide și stații de hrănire pentru cerbi, care ucid căpușele adulte. De asemenea, reducerea populației de cerbi prin vânătoare a fost o soluție controversată.

„Din păcate, intervențiile care vizează doar șoarecii nu afectează și aricii sau alte gazde”, explică cercetătoarea. „Studiul nostru arată că trebuie să luăm în considerare o gamă mai largă de animale și să extindem cercetarea și pe continent, pentru a identifica speciile responsabile în fiecare regiune.”

Populațiile de rozătoare fluctuează de la an la an, ceea ce poate influența și dinamica căpușelor. Pe Nantucket, de exemplu, populația de șoareci a scăzut brusc din motive necunoscute, în timp ce numărul de chițcani a crescut pe Martha’s Vineyard.

În timp ce mamiferele mici nu dezvoltă simptome de boala Lyme, cercetătorii cred că studierea răspunsului lor imunitar ar putea contribui la dezvoltarea unui vaccin.

Până atunci, cea mai sigură metodă de prevenire a bolii Lyme rămâne evitarea mușcăturilor de căpușe prin verificări regulate ale pielii, purtarea hainelor tratate cu permetrin și utilizarea repelentelor cu DEET.

Sursa: phys.org

 Articole cu același subiect: