Rezistența antimicrobiană este clasificată de Organizația Mondială a Sănătății drept o amenințare majoră la adresa sănătății umane și animale. Ca parte a unui angajament continuu față de administrarea antimicrobiană, Școala de medicină veterinară UC Davis a colaborat cu Mars Veterinary Health, Banfield Pet Hospital și Universitatea din Guelph la un nou studiu din SUA publicat în PLOS ONE, care examinează practicile de utilizare a antimicrobienelor la pacienții canini și felini cu comorbidități comune supuși procedurilor dentare.

Noul studiu este cel mai amplu de acest gen până în prezent și a valorificat date din peste 1.000 de locații Banfield din SUA, inclusiv peste 680.000 de proceduri dentare cu anestezie generală pentru aproape 600.000 de câini și 90.000 de pisici. Studiul se bazează pe cercetările anterioare ale Mars Veterinary Health, Banfield, Universitatea Guelph și UC Davis School of Veterinary Medicine privind utilizarea agenților antimicrobieni în stomatologia veterinară. 

Orientările pentru oameni limitează de obicei utilizarea antimicrobienilor la un subset mic de pacienți cu comorbidități mai puțin întâlnite în practica animalelor de companie și pledează pentru durate scurte de tratament. Acest studiu evidențiază necesitatea continuării cercetărilor și a colaborării pentru a crea și perfecționa orientări bazate pe dovezi pentru utilizarea responsabilă a antimicrobienilor în stomatologia veterinară.

Principalele constatări includ:

• Majoritatea pacienților cu comorbidități nu au primit antimicrobiene
• Cefpodoxima, clindamicina și amoxicilina-clavulanatul au fost cele mai frecvent utilizate antimicrobiene la câini, în timp ce cefovecina, amoxicilina-clavulanatul și clindamicina au fost cele mai utilizate la pisici 
• Câinii cu comorbidități cardiovasculare, hepato-renale și endocrine, precum și cei supuși îndepărtării concomitente a neoplaziei cutanate sau subcutanate, au utilizat mai multe antimicrobiene. În mod similar, pisicile cu afecțiuni endocrine sau hepato-renale, cu infecții retrovirale (de exemplu, virusul leucemiei feline (FeLV), virusul imunodeficienței feline (FIV)) și cu îndepărtarea concomitentă a neoplaziei cutanate sau subcutanate au prezentat o utilizare crescută a antimicrobienelor
• Câinii cu anomalii hepato-renale au avut durate de tratament mai lungi comparativ cu cei fără anomalii (10,1 vs. 9,6 zile). În schimb, pisicile cu îndepărtarea concomitentă a neoplaziei cutanate sau subcutanate au avut durate mai scurte de tratament comparativ cu cele la care nu s-a efectuat această procedură (8,4 vs. 9,2 zile).
• În cazul în care au fost prescrise antibiotice, administrarea intravenoasă perioperatorie a fost mai puțin frecventă atât la câini, cât și la pisici.
• Utilizarea antibioticelor a crescut odată cu creșterea numărului de afecțiuni comorbide și cu creșterea vârstei pacienților.

„Constatările subliniază necesitatea unor orientări privind utilizarea responsabilă a antibioticelor în stomatologia veterinară, care ar putea ajuta la reducerea impactului asupra mediului și ar putea contribui la o îngrijire veterinară mai durabilă la nivel global.” a declarat JoAnn Morrison, DVM, director al Global Veterinary Science and Health Outcomes, Mars Veterinary Health.

Studiul va fi discutat mai detaliat la 2024 Veterinary Dental Forum din Palm Springs, California, joi, 26 septembrie, în cadrul unor sesiuni cu autorul principal, Dr. Maria Soltero-Rivera de la UC Davis, și Dr. JoAnn Morrison de la Mars Veterinary Health.

Surse: 

• vetmed.ucdavis.edu
• marsveterinary.com
• Soltero-Rivera M, Battersby I, Morrison J, Spofford N, Weese JS (2024) „Antimicrobial use practices in canine and feline patients with co-morbidities undergoing dental procedures in primary care practices in the US”. PLOS ONE 19(7): e0305533. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0305533