Un studiu publicat recent în Journal of Feline Medicine and Surgery a analizat efectul emetic al medetomidinei la pisici și a urmărit identificarea dozei cu cea mai mare eficiență după ingestia de materiale potențial periculoase. Până acum, medetomidina era folosită empiric pentru inducerea vomei, însă nu existau date clare privind dozele optime.

Cercetarea a inclus 58 de pisici prezentate la Universitatea Ludwig-Maximilians din München după ingestia de materiale străine. Au fost excluse pisicile care consumaseră substanțe pentru care voma era contraindicată, cele cu stare mentală alterată din cauza intoxicației și cele cu boli severe.

Animalele au fost împărțite aleatoriu în patru grupe și au primit intramuscular câte una dintre următoarele doze de medetomidină: 10, 20, 30 sau 40 µg/kg. Au fost înregistrate rata de succes a medicamentului, numărul episoadelor de vomă, timpul până la apariția vomei, nivelul de sedare și reacțiile adverse. În cazurile în care dozele de 10 sau 20 µg/kg nu au provocat emeză, s-a administrat o a doua doză de 20 µg/kg la 10 minute după prima. Un examen clinic a fost efectuat la 20 de minute după ultima doză.

Materialele ingerate au inclus plante, în special crini (16 pisici din 58), corpuri străine liniare (15/58), alimente pentru oameni precum ciocolată sau stafide (12/58) și medicamente (3/58). Timpul mediu de la ingerare până la prezentare a fost de 60 de minute, cu un interval între 7 și 900 de minute.

Rata generală de succes a medicamentului pentru dozele de 10–40 µg/kg a fost de 62,1%, iar cea mai mare rată, de 76,5%, a fost înregistrată la doza de 20 µg/kg. În cazul pisicilor care nu au vărsat după prima administrare, succesul a crescut la 88,2% după cea de-a doua doză de 20 µg/kg. Celelalte doze au avut rezultate mai scăzute: 53,3% pentru 10 µg/kg, 62,5% pentru 30 µg/kg și 50% pentru 40 µg/kg. Totuși, diferențele nu au fost statistic semnificative, cel mai probabil din cauza numărului relativ mic de animale.

Timpul mediu până la apariția vomei după prima doză a fost de 5 minute, variind între 3 și 14 minute, cu diferențe notabile între grupe: 7,5 minute pentru doza de 10 µg/kg și 3 minute pentru cea de 40 µg/kg. Frecvența medie a episoadelor a fost de 1 (interval 0–5).

Cel mai frecvent efect advers a fost sedarea. Scorul mediu de sedare pentru toate pisicile a fost 12, crescând odată cu doza, iar cel mai ridicat nivel de sedare a fost observat la doza de 40 µg/kg. Un alt efect advers a fost bradicardia, apărută la 6,9% dintre pisici și cu durată de câteva minute. Atipamezolul a fost folosit pentru antagonizarea medetomidinei la pisicile cu sedare moderată sau severă, reprezentând 81% din cazuri.

Autorii studiului au menționat câteva limitări, precum numărul redus de animale, posibilitatea ca unele pisici să nu mai fi avut material în stomac din cauza intervalului mare dintre ingerare și prezentare, precum și eventuale reacții adverse apărute după externare.

Articol: Sänger F & Dörfelt R (2025) Evaluation of different doses of medetomidine for the induction of emesis in cats. Journal of Feline Medicine and Surgery. 27(9). doi:10.1177/1098612X251367617

Sursa: bsava.com