Interesul pentru metode sigure și eficiente de control al durerii la animalele de fermă este în creștere, însă opțiunile disponibile în prezent rămân limitate în Statele Unite. Medicamentele utilizate în mod obișnuit sunt administrate prin injecții sau pe cale orală și necesită administrări frecvente, ceea ce implică un efort suplimentar, potrivit explicațiilor oferite de Jeremy Powell de la University of Arkansas System Division of Agriculture.

Acesta a arătat că, în prezent, nu există soluții pentru administrarea pe termen lung a medicamentelor împotriva durerii, Jeremy Powell a spus acest lucru în contextul cercetării sale.

Pentru a aborda această problemă, o echipă de cercetători a dezvoltat un plasture transdermic biodegradabil, conceput pentru a elibera treptat medicamentul pe o perioadă de șapte zile, după care se desprinde și se descompune natural.

Un studiu publicat în octombrie 2025 în revista RSC Pharmaceutics arată că acest tip de plasture, bazat pe microace, poate livra medicamente în organismul animalelor. Deși testele nu au atins nivelurile necesare pentru controlul eficient al durerii, cercetătorii consideră că rezultatele confirmă posibilitatea utilizării acestei metode.

Cercetarea a început în 2019, ca o colaborare între medici veterinari și ingineri chimiști, cu scopul de a îmbunătăți sănătatea animalelor. În prima etapă, echipa a încercat administrarea meloxicamului, un antiinflamator utilizat frecvent la bovine pentru reducerea durerii după proceduri precum castrarea sau îndepărtarea coarnelor. Rezultatele nu au fost satisfăcătoare, deoarece concentrațiile obținute în sânge au fost prea mici.

Ulterior, cercetătorii au testat alte substanțe antiinflamatoare mai solubile, folosind porci ca model experimental. Plasturele, cu dimensiunea de aproximativ 2,5 cm pe 2,5 cm, este realizat din alcool polivinilic, colagen și chitosan și a fost aplicat pe urechi și pe gât pentru a observa modul în care substanțele sunt absorbite în organism.

Două substanțe au fost analizate în cadrul studiului: un compus fluorescent utilizat pentru testare și flunixin meglumină, un antiinflamator. Rezultatele au arătat că aplicarea plasturelui pe gât a dus la concentrații în sânge de aproximativ 1,2 până la 1,4 ori mai mari decât administrarea orală sau aplicarea pe ureche. În cazul plasturilor aplicați pe ureche, flunixinul a fost detectat în organism până la 72 de ore după aplicare, ceea ce indică o eliberare prelungită.

Cu toate acestea, nivelurile obținute au fost mult sub cele necesare pentru a asigura un efect analgezic. Concentrația maximă a fost de aproximativ 2 micrograme pe litru, în timp ce pentru controlul durerii ar fi nevoie de aproximativ 3 miligrame pe litru.

Autorii studiului subliniază că alegerea zonei de aplicare, proprietățile substanțelor utilizate și compatibilitatea materialelor sunt factori importanți pentru eficiența acestui tip de tratament. În același timp, plasturii au fost bine tolerați de animale, fără reacții adverse observate la locul aplicării.

Cercetătorii consideră că această metodă ar putea avea aplicații nu doar în controlul durerii, ci și în administrarea pe termen lung a altor tratamente, Jeremy Powell a explicat acest lucru referindu-se la potențialul tehnologiei.

Proiectul a fost finanțat de Institutul Național pentru Alimentație și Agricultură din cadrul Departamentului Agriculturii al Statelor Unite, iar echipa caută în prezent fonduri suplimentare pentru a îmbunătăți plasturele, astfel încât să poată livra doze eficiente de medicament.

Sursa: avma.org