Cercetarea a combinat peste două decenii de date privind supravegherea țânțarilor cu informații despre populațiile de păsări colectate de mii de observatori voluntari în cadrul programului North American Breeding Bird Survey. Rezultatele oferă o imagine asupra modului în care virusul West Nile a influențat populațiile de păsări din Pennsylvania de la apariția sa în America de Nord, în 1999.

Pentru realizarea studiului, cercetătorii au analizat rezultatele testării pentru virusul West Nile a peste 9 milioane de țânțari colectați în Pennsylvania începând din anul 2000. Aceste date au fost corelate cu informații privind abundența și evoluția populațiilor pentru 155 de specii de păsări, colectate între 2002 și 2019 prin programul Breeding Bird Survey.

Echipa a utilizat modele statistice care au luat în considerare și alți factori ce pot influența populațiile de păsări, precum calitatea habitatului, temperatura, altitudinea și diferențele în modul de înregistrare a observațiilor. Analiza a identificat efecte persistente asociate virusului West Nile la 31 de specii de păsări, reprezentând aproximativ 20% dintre speciile incluse în studiu.

„Înțelegerea modului în care bolile afectează populațiile de animale sălbatice este foarte dificilă, deoarece bolile nu acționează izolat. Prin combinarea datelor obținute din supravegherea țânțarilor la scară largă cu informațiile colectate prin proiecte de știință participativă, am reușit să separăm efectele virusului West Nile de alți factori, precum habitatul și clima, ceea ce ne-a permis să identificăm speciile care au fost afectate pe termen lung”, a declarat dr. Brock Geary, ecolog specializat în studiul bolilor și autorul principal al cercetării.

Printre speciile la care au fost observate efecte se numără mai multe păsări cântătoare, inclusiv sticletele american (American goldfinch), pitulicea galbenă americană (yellow warbler), pițigoiul cu cap negru (black-capped chickadee), pițigoiul cu moț (tufted titmouse) și cinteza purpurie (purple finch).

De asemenea, cercetătorii au identificat efecte și la alte specii, precum porumbelul gulerat american (mourning dove), ploierul ucigaș (killdeer), uliul cu tibii ascuțite (sharp-shinned hawk) și ciocănitoarea nordică (northern flicker).

Impactul virusului nu a fost același pentru toate speciile. Vrabia cu gât alb (white-throated sparrow) a prezentat una dintre cele mai puternice asocieri negative cu prezența virusului, în timp ce măcăleandrul american (American robin) a fost afectat într-o măsură mai redusă.

Studiul confirmă și observații anterioare privind condițiile favorabile circulației virusului West Nile. Cercetătorii au constatat că peisajele mai calde, situate la altitudini joase și cu o acoperire forestieră redusă au înregistrat în mod constant un număr mai mare de țânțari purtători ai virusului. În combinație cu factori precum prezența apei stagnante și un nivel mai redus al prădătorilor naturali ai țânțarilor, aceste condiții au fost asociate cu o activitate mai intensă a virusului.

Autorii subliniază însă că datele colectate prin proiecte de știință participativă nu pot surprinde întreaga imagine. Unele specii de păsări sunt dificil de observat în timpul monitorizărilor efectuate pe timpul zilei, ceea ce face necesară utilizarea și a altor metode de supraveghere pentru înțelegerea efectelor bolilor asupra faunei sălbatice.

„Acest studiu oferă o bază pentru cercetările viitoare. După identificarea speciilor care par să fie cele mai afectate de virusul West Nile, putem începe să înțelegem de ce unele păsări sunt mai vulnerabile decât altele și să îmbunătățim strategiile de conservare a faunei și de gestionare a bolilor”, a declarat dr. Brock Geary.

În prezent, cercetările continuă pentru a analiza modul în care caracteristicile speciilor și relațiile lor evolutive influențează răspunsul la infecția cu virusul West Nile, folosind baza creată de acest studiu.

Virusul West Nile este transmis în principal prin înțepătura țânțarilor și a fost identificat pentru prima dată în America de Nord în 1999. Deși activitățile de supraveghere s-au concentrat în principal asupra protejării sănătății umane, autorii studiului arată că aceste date, combinate cu informațiile colectate de voluntari, pot contribui și la înțelegerea efectelor pe termen lung ale bolilor infecțioase asupra ecosistemelor.

Sursa: vet.upenn.edu