Medicul veterinar Raluca Zvorășteanu și-a început cariera de medic veterinar muncind pe brânci, în mai multe cabinete veterinare cu care colabora. A trecut câțiva ani mai târziu la propria afacere, pe care își amintește cu câtă muncă a construit-o în cei șapte ani de la înființare. Numele ei este acum legat de stomatologia veterinară din România, pe care pune umărul să o dezvolte, din cadrul Asociația Române de Stomatologie Veterinară.

Când ați început cariera de medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic?

Am început să lucrez ca medic veterinar în anul 2005, iar primele tratamente pe care le-am făcut au fost deparazitările, vaccinările, traheitele, parvovirozele și gastoenteritele. Pe atunci nu aveam propriul cabinet, ci colaboram cu unele, câteva ore într-un loc, câteva în alt loc. Alergam toată ziua de la un caz la altul, dar nu mă feream nici să tai unghii sau să tund câini.

Ați deschis cabinetul veterinar în 2010. Cum a fost începutul afacerii și când ați început să simțiți „că merge”?

Începutul a fost în 2008, când am deschis o frizerie veterinară. Pentru mine era al doilea sau al treilea serviciu pe lângă colaborările de la diverse cabinete și funcționam doar pe baza programărilor. Pentru că frizerul era și medic - adică eu! - ofeream și sfaturi de îngrijire sau de tratament, astfel am început, ușor, ușor, să am tot mai multe solicitări și pe partea medicală.
În aceste condiții, în 2010, deschiderea cabinetului a venit ca un lucru firesc.
Să nu vă închipuiți însă, că era coadă la ușă. Începutul a fost foarte greu, pentru că pe aceeași stradă mai erau alte trei cabinete veterinare. Cu toate astea, pot spune că am simțit că există potențial și că pot supraviețui unei concurențe așa crescute. În timp, oamenii care își aduc animăluțele la cabinet simt când tu și echipa ta puneți suflet în ceea ce faceți și întotdeauna apreciază asta. Așa se face că în 2012 am și decis să mai extindem un pic cabinetul.

Care au fost primele cazuri cu care v-ați confruntat când ați deschis cabinetul și ce aparatură/echipamente aveați atunci?

Cabinetul a fost deschis și funcționează și acum după același principiu, să asigurăm servicii de medicină generală și proprietarii să ne perceapă ca și „medici de familie”. Încă de la începutul activității am încercat să mă axez pe stomatologie (la nivelul de atunci). În principal aveam cazuri de paradontită avansată (proprietarii veneau doar când halena era insuportabilă sau când animalul își pierdea dinții ori nu mai mânca) și clasicele vaccinări și deparazitări.

Ca și aparatură am început modest, cu un aparat de detartraj, un micromotor și un instrumentar stomatologic de uz uman. La vremea aceea însă, era mai mult decât aveau multe cabinet, pentru că nimeni nu părea interesat de stomatologia veterinară.

Când v-ați dat seama că doriți să vă specializați în zona de Stomatologie veterinară?

Am început să profesez ca și medic în anul 2004. Eram angajată a Directiei Sanitare Veterinare Ilfov, deci lucram ca și medic veterinar, în controlul alimentelor. Nu era ceea ce îmi dorisem, dar asta am găsit disponibil. Între timp, lucram cu jumătate de normă și într-un cabinet veterinar unde, neavând experiență ca și medic, am ajuns să tund animale. Așa m-am lovit de numeroasele probleme stomatologice ale cățeilor și am hotărât că trebuie să dezvolt acest domeniu și să ajut cumva animăluțele ale căror probleme dentare nu păreau să fie luate în seamă de nimeni. Oamenii voiau să-și înfrumusețeze animalele, dar nu se gândeau că dinții aceia înnegriți sau fracturați i-ar putea durea și că au nevoie de tratament.

Ca și perioadă pot spune că undeva în 2006 mi-am achiziționat primul aparat de detartraj și am început să fiu interesată de stomatologie.

Ce echipamente ați achiziționat pentru a oferi astfel de servicii și ce a însemnat pregătirea profesională în această zonă?

De la prima idee și până în prezent, lucrurile au evoluat mult! În prezent, echipamentul din dotarea Qincyvet cuprinde instrumentarul stomatologic de uz veterinar, unit dentar complet, micromotor, aparat de tartraj, lampă fotopolimerizare și toate cele necesare anesteziei clasice sau inhalatorii (aparat anestezie inhalatorie, oxygen, monitor funcții vitale), electocauter. De atunci am făcut numeroase cursuri de specializare în domeniu, în țară și în străinătate, iar acum pot spune că ofer servicii de stomatologie câinilor, pisicilor și rozătoarelor. Mai mult, la finalul anului trecut am reușit încă un pas important în domeniu: înființarea Asociației Române de Stomatologie Veterinară (ARSV), prin intermediul căreia vor putea fi pregătiți și se vor putea familiarize cu acest domeniu, medici veterinari din toată țara. La prima conferință, care a fost programată vara aceasta, am avut circa 150 de participanți.

Câte ore munciți pe săptămană și cum arată o zi tipică de lucru din viață dvoastră?

Cine mai are timp să contabilizeze orele muncite?! Muncesc multe ore și nu am stat niciodată să fac un calcul exact. Muncesc inclusiv sâmbăta și duminica, bineînțeles cu program mai redus. La mine, o zi clasică de muncă, de luni până vineri începe la ora 9.00 și se termină, de cele mai multe ori, după oră 21.00.

În general încep ziua cu deschiderea cabinetului și cu verificarea animalelor din spitalizare, apoi îmi încep programările (în general intervenții stomatologice). După amiaza pot avea programate consultații sau intervenții stomatologice în cabinetele colaboratoare, iar seara mă reîntorc în cabinetul meu pentru a încheia ziua de muncă tot cu... consultații.
Sigur, printre toate acestea e nevoie să-mi fac timp pentru a verifica și multitudinea de acte necesare desfășurării activității, sau pentru programarea plăților.

Aveți un soft de evidență a clienților?

Desigur! Nici nu s-ar putea fără, dacă vrei să ai mereu la îndemână fișele pacienților, istoricul lor medical. Acum e ceva normal să ai o astfel de
evidență.

Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue?

Sunt o adeptă a teoriei că omul cât trăiește învață și că nu există om care să le știe pe toate, așa că nu stau pe gânduri când am șansa să învăț ceva nou, așa că particip la seminarii, cursuri, conferințe internaționale, târguri de profil. Cred că cel puțin 15% din timpul meu, e alocat învățării.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

Pentru mine, orice reușită și succes se clădește prin muncă și perseverență. Nu știu dacă am atins acel punct numit succes, dar știu sigur că mai devreme sau mai târziu o voi face, pentru
că îmi pun tot sufletul în ce fac și, nici măcar atunci când aduc bani de acasă pentru a moderniza cabinetul sau a cumpăra aparatură, nu-mi trece prin cap să renunț.

Vă considerați un medic veterinar de succes?

Nu știu ce pot spune. Conform dex-ului succesul este un „Rezultat bun, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbindă”. Da, consider că ceea ce fac are un rezultat bun și pozitiv, crescând calitatea vieții animalelor cu probleme stomatologice. O reușită și o izbândă nu pot spune că am, consider că atunci când proprietarii de animale vor înțelege importanța profilaxiei și a în-
grijiri acasă, o să pot spune că am succes deplin în ceea ce fac!

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Dacă ar fi să o iau de la capăt în 2017 nu în 2004, aș pleca să mă specializez și abia după aceea mi-aș face un cabinet de profil, de stomatologie veterinară.
La nivelul lui 2004 așa au stat lucrurile și nu aș schimba nimic.

Care ar fi primele 5 lucruri pe care ar trebui să le știe un proaspăt absolvent de facultate care dorește să își deschidă un cabinet veterinar?

Pentru că e vorba de sfaturi și pentru că unele lucruri sunt cu adevărat vitale în această meserie de medic veterinar, le voi puncta distinct, după cum urmează:
Primul și cel mai important lucru pentru orice absolvent de medicină veterinară este să se asigure că va face cu pasiune această meserie!

De asemenea, înainte de a se angaja sau a-și deschide propriul cabinet, tinerii medici trebuie să se asigure că sunt suficient de motivați când pornești pe acest drum greu, dar cu imense satisfacții!

Să nu-și asume viața sau sănătatea unui animal înainte de a acumula suficientă experiență!

Să se asigure că își cunosc și își asumă limitele, încercând în fiecare zi să și le depășească!

Să nu fie orgolioși și să nu se sfiască să ceară ajutorul colegilor care au mai multă experiență, atunci când situația o cere!

Să păstreze o etică și o conduită profesională care să facă cinste!

Și, neapărat, să nu uite: este o mare diferență între teorie și practică!

 Articole cu același subiect: