Familia Carmen și Călin Șerdean nu are nevoie de nici o prezentare. Sunt medici veterinari dedicați profesiei, implicați trup și suflet în organizarea de workshopuri, conferințe și simpozioane alături de alți medici veterinari de succes din AMVAC. Spun că a avea succes în medicina veterinară este despre a face lucrurile împreună și definesc succesul ca devotamentul față de profesie.

1. Când ați deschis propriul cabinet veterinar și cum ați perceput intrarea în zona de antreprenor? Cum era piața serviciilor veterinare în Timișoara când ați deschis cabinetul?Cum este acum acesta?

Amândoi am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară în anul 1997 și respectiv în 1999. După absolvire eu am rămas la Disciplina de Reproducție,Obstetrică și Ginecologie, iar Carmen la Serviciul de Urgență. În anul 2001 amândoi am decis trecerea de la stat la privat cu tradiționala urare că nu vom realiza niciodată nimic. Această trecere de la stat a fost un șoc foarte mare deoarece acolo există imobilisme,rugină și foarte multe orgolii nejustificate, un sistem birocratic foarte complicat și mulți oameni care deși excepționali, trăiesc într-un
glob de sticlă în care nu au nici o legătură cu viața reală. Toate acestea mi-au demonstrat că nu au făcut altceva decât să adâncească fisura dintre instituția de învățământ și viața reală dintr-un cabinet veterinar.

Tranziția de la stat la privat a fost nu grea, ci foarte grea și uneori chiar frustrantă. În 2001 erau puține cabinete veterinare, iar acest fapt ne-a ajutat să ne alegem cartierul/zona unde să ne deschi dem cabinetul în așa fel încât să nu „deranjăm” pe nimeni.Am început cu o clinică veterinară la parterul unui bloc, iar numai după 6 ani am reușit să achiziționăm o casă unde clinica s-a transformat în spital veterinar.În 2019 piața serviciilor medicale veterinare a atins un nivel de maturitate, dovadă că numărul cabinetelor și clinicilor a avut o evoluție im-
presionantă. Acest lucru demonstrează că aparatura performantă,serviciile oferite, atenția acordată atât pacienților cât și proprietarilor, atenția alocată igienizării, profesionalismul medicilor veterinari privați a făcut ca numărul acestor cabinete/clinici să crească în detrimentul serviciilor oferite de varianta similară de organizare de la stat. Provocări au fost la tot pasul, dar întotdeauna ne-am acomodat cu schimbările și reinventările, deoarece le-am privit ca modalități de a construi. Să fii antreprenor în România nu este un lucru deloc ușor.

Să îți deschizi o afacere, să lansezi un business și să îl faci de succes este cea mai mare provocare. Este dificil la început de drum să îți creezi un renume, să te promovezi și să faci ca proprietarii să aibă încredere în tine, dar nu imposibil. Cu multă muncă, punând suflet în ceea ce faci, vei reuși.

2. Care a fost primul echipament în care ați investit și cum ați reușit să integrați noul serviciu între serviciile oferite deja proprietarilor de animale de companie din Timișoara?

La deschiderea clinicii am investit în mai multe echipamente din care unele erau necesare pentru practica de zi cu zi (ex. microscop, oftalmoscop, otoscop, stetoscop,sterilizator, electrocauter etc.), dar am achiziționat și alte echipamente care nu se găseau în acel moment în toate cabinetele din Timișoara (ex. aparatură pentru fizioterapie, ecograf, aparatură pentru laborator etc.).Acum multe dintre aceste echipamente sunt obligatorii sau fac parte din dotarea standard a unui cabinet care se respectă. Chiar și acum suntem într-o continuă reamenajare, dotare sau schimbare a aparaturii uzate moral.

3. Ce a însemnat pregătirea profesională în această zonă - ați participat sau nu cursuri oferite de la cei care ați achiziționat echipamentul sau dacă ați preferat să mergeți pe cont propriu la cursuri oferite de asociații de medici veterinari active în România?

Pregătirea profesională a fost pe primul loc pentru amândoi. Noi am împărțit această pregătire profesională în două părți: o pregătire generală bazată pe însușirea și deprinderea cunoștințelor de bază și o pregătire mai specifică pentru specialitățile în care am devenit recunoscuți. Referitor la aparatura din spital, inițial amândoi am participat la cursurile organizate de firmele de la care am achiziționat echipamentele, apoi am mers la alte workshop-uri din țară,iarîn final am urmat alte cursuri la European School for Advanced Veterinary Studies sau la alte universități din străinătate.

4. Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

Teoretic o zi de lucru nu ar trebui să depășească opt ore pe zi, dar în realitate durează mult mai mult. Când ești la început, evident că ești la muncă 24 ore din 24 și nu poți vorbi de independență sau de timp. Acestea au venit odată cu creșterea afacerii. O zi de muncă la un cabinet nu se încheie ca și o zi de lucru în fabrică pe bandă. Sunt pacienți internați, sunt operații urgente apărute la închiderea programului,trebuie făcută igienizarea etc. Dar nici după ce ai plecat acasă programul nu se încheie deoarece apar urgențe „neplanificate” care trebuiesc rezolvate, mai trebuie să citești niște articole noi apărute, o carte de specialitate, mai lucrezi la un articol pentru o revistă etc. Concret ajungem și la 16 ore pe zi lucrate din care mai rămân încă 8 pentru a ne reîncărca pentru a doua zi. Pentru un antreprenor aflat la început de drum este destul de greu să îmbine viața personală cu cea profesională. În timp am învățat să fac diferența între viața profesională si cea personală, am învățat să îmi structurez timpul în așa fel încât să le pot împărți pe amândouă, iar acum, se îmbină armonios

5. Aveți în acest moment un cabinet veterinar pe care îl conduceți împreună cu soția dvoastră, medic veterinar de asemenea. Cum se împart activitățile în cabinet? Cine se ocupă de administrarea afacerii și cine de partea medicală?

De administrarea afacerii se ocupă o altă persoană de specialitate care urmărește activitatea și gestiunea firmei, dar în final luăm deciziile împreună.În acest mod avem timpul necesar acordării atenției meseriei de medic veterinar, fiecare pe specializările lui.

6. Aveți un soft de evidență a clienților? Cum vă ajută el în activitatea de zi cu zi?

În cadrul spitalului folosim mai multe licențe a softului de la Maravet, care din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai complexe programe folosit în clinicile veterinare la noi în țară, dar și în mai multe țări din Europa și S.U.A.

Îl folosim, atât pentru evidența animalelor și a proprietarilor de animale, cât și pentru gestiunea produselor folosite și a stocurilor, pentru evidența microcipurilor, pentru gestiunea programărilor, diferite analize în ceea ce privește fluxul de pacienți și proprietari, situația încasărilor, a eficienței medicilor angajați etc

7.Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue?

Pe lângă faptul că pregătirea continuă constituie o obligație ea permite menținerea la un nivel ridicat al competențelor noastre profesionale și chiar îmbunătățirea acestora. Este greu să zicem cât la sută din timp ne ocupă acest lucru, dar în fiecare an în loc de cele 120 puncte SNEC obligatorii avem în medie cam de 3-5-7 ori mai mult. Aceasta demonstrează că pentru noi pregătirea profesională constituie o prioritate, din dorința comună de a face performanță.

8. Sunteți un medic veterinar extrem de implicat și activ încă din 2006 în AMVAC. Ce v-a îndemnat să faceți acest pas în privința pregătirii profesionale a medicilor veterinari?

În 2007 am fost unul din medicii veterinari care împreună cu alți colegi am reușit să constituim din punct de vedere legal AMVAC din dorința de a oferi posibilitatea perfecționării continue a medicilor veterinari pentru animale de companie, atât prin informarea membrilor cu noutățile din domeniu, organizarea de conferințe, congrese,simpozioane, workshop-uri, cât și prin susținerea și inițierea de proiecte pentru dezvoltarea profesională continuă a medicilor veterinari.

9. Cum definiți succesul din perspectiva d-voastră?

Succesul se bazează pe experiență, pe devotamentul față de profesie, se construiește greu cu multă muncă, rigoare, cu pragmatism, cu marje de eroare cât mai mici și cu o echipă pe măsură. Motivația, determinarea, dorința de a reuși, acestea sunt caracteristici personale pe
care ori le ai ori nu, e simplu, te naști cu ele, din punctul meu de vedere. Aceste trăsături de caracter nu se învață, nu se cultivă, ci sunt parte din noi, iar în cazul unora dintre noi sunt și mai bine conturate, sunt evidente și astfel vedem, întâlnim oameni care reușesc în tot ceea ce își propun, care par neobosiți în atingerea unui anumit țel.

10. Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Nu știu ce să zic. Ar trebui să răspund că da, aș lua-o de la capăt, dar mi-ar fi greu...De schimbat nu aș schimba nimic, fiindcă schimbând ceva din alegerile făcute, nu aș mai fi cel de azi. Sunt multe lucruri pe care mi-aș dori să le fi făcut altfel, cuvinte pe care să nu le fi rostit, dar sunt în același timp perfect conștient că eram cea mai bună versiune a mea la acel moment

11. Care sunt cele cinci lucruri pe care considerați că ar trebui să le știe orice tânăr la terminarea facultății de medicină veterinară? Ce l-ați sfătui: să își deschidă imediat propriul cabinet sau să se angajeze într-un cabinet veterinar privat mai întâi?

Cinci sfaturi:
1. Să îți asumi responsabilitatea. E greu, dar fă-o!

2. Fii demn, plătește prețul și muncește.Competența ta profesională este un bun perisabil și va trebui permanent împrospătată.

3. Medicina nu e o afacere și nu asta trebuie să fie scopul tău, este o vocație. Cel puțin în primii 10 ani...

4. Nimeni nu va avea încredere în tine că ești medic. Va trebui să te bați ca să obții încrederea, de fiecare dată, de la zero, sau chiar de la minus unu, cu fiecare proprietar care îți trece pragul.

5. Să fii demn,să nu te umilești în reduceri și oferte promoționale, pentru că nu prețul ar trebui să fie motivul pentru care un pacient îți calcă pragul și adevărul este că nici o reducere sau ofertă promoțională nu este ieftină.

Din nefericire la noi în țară legislația permite oricui să deschidă un cabinet. Adevărul este că la absolvire nici un proaspăt absolvent nu are deloc experiență. Sunt mulți care în șase ani de facultate nu au călcat pragul unui cabinet și s-au mulțumit cu ce au văzut prin clinicile facultății. Nu degeaba în medicina umană se face rezidențiat. În ziua de azi din cauza internetului tot mai multe persoane fără studii sunt mai medici decât medicii cu diplomă. S-ar putea să ai supriza că cineva fără școală cunoaște niște diagnostice sau medicamente de care tu nici ai apucat să auzi. Așa că sfatul meu este să lucrezi pe lângă un medic și abia apoi să te gândești să îți deschizi un cabinet.

 Articole cu același subiect: