Tratamentul mastitei ar trebui să se bazeze pe diagnosticul bacteriologic și să țină seama de îndrumările naționale și internaționale privind utilizarea prudentă a antibioticelor. În cazul mastitei acute, atunci când diagnosticul bacteriologic nu este disponibil, tratamentul ar trebui inițiat pe baza datelor anamnetice privind efectivele de animale și a experienței personale. Un diagnostic bacteriologic rapid ar facilita selectarea corectă a antibioticului. Tratarea mastitei subclinice cu antimicrobiene în timpul lactației este rareori economică, din cauza costurilor ridicate ale tratamentului și a eficacității în general slabe. Toate tratamentele împotriva mastitei ar trebui să fie justificate, adică eficacitatea fiecărui produs și durata tratamentului ar trebui să fie demonstrate prin studii științifice. Utilizarea unor protocoale stabilite în cadrul exploatației pentru tratamentul mastitei promovează o utilizare judicioasă a antimicrobienelor și reduce uzul acestora.