Conflictele interioare

Înainte de a vorbi despre confruntările cu ceilalți, ne-am oprit la cele interioare. Conflictul interior, între ce simțim și ce credem că ar trebui să facem, între două valori la fel de importante, între medicul care vrea să salveze și omul care știe că nu se mai poate, este, poate, cel mai greu de cartografiat, tocmai pentru că ambele tabere suntem noi. Aici cartea lui De Bono devine surprinzător de utilă: aceleași instrumente cu care desfaci un conflict între două persoane funcționează și când ești singur cu tine.

Pălăriile gânditoare ale lui De Bono

Andreea Grămescu ne-a vorbit despre cele șase pălării gânditoare ale lui De Bono și, mai ales, despre cum le-am putea folosi noi, concret. Ideea de bază este că, de obicei, încercăm să facem totul deodată, să analizăm faptele, să simțim, să criticăm, să visăm, să organizăm, și se naște haosul. Pălăriile separă aceste moduri de gândire: pălăria albă cere doar faptele și cifrele, fără comentarii; cea roșie lasă loc emoției pure, fără să-i ceri justificări; cea neagră cântărește riscurile și ce poate merge prost; cea galbenă caută beneficiile și partea care ar putea funcționa; cea verde aduce ideile noi și provocările; iar cea albastră conduce procesul și trage concluziile.

Am discutat cât de bine s-ar așeza metoda într-o ședință de echipă din cabinet sau chiar într-o conversație tensionată cu un proprietar: în loc să amestecăm emoția cu faptele și teama cu soluția, le luăm pe rând. Și, cum frumos spune De Bono, sunt stări „artificiale”, dar, ca măștile dintr-o piesă kabuki, ne pot conduce către stările reale.

Terțul lui De Bono, cu Iulian Vieru, și animalul ca punte

Iulian Vieru a adus în discuție unul dintre cele mai elegante instrumente din carte: terțul, partea care, deși nu participă direct la conflict, este afectată de el și poate schimba complet cadrul discuției. Aplicat la lumea noastră, terțul are un chip foarte clar: animalul de companie.

Când conversația dintre medicul veterinar și proprietar se blochează, pe preț, pe tratament, pe vină, soluția nu este ca una dintre părți să câștige, ci redirecționarea atenției către interesul comun, singurul care contează cu adevărat: sănătatea animalului. Mutarea aceasta de perspectivă transformă o confruntare „eu contra ta” într-o colaborare „noi doi, pentru el”. Este, cred, una dintre cele mai practice idei pe care le poate lua un medic veterinar din toată cartea.

PMI, Plus, Minus, Interesant

Am adus și eu în discuție un instrument simplu de tot, dar surprinzător de eficient: PMI, Plus, Minus, Interesant. În loc să judeci o idee imediat ca bună sau proastă, o privești pe rând din trei unghiuri: ce e bun la ea (Plus), ce e slab (Minus) și ce e pur și simplu interesant, demn de explorat, fără să-l încadrezi încă într-o tabără (Interesant). Acel „Interesant” este partea pe care o sărim cel mai des și care, de fapt, deschide ușile către soluții la care nu ne gândiserăm. E un exercițiu pe care îl poți face în treizeci de secunde, dar care te scoate din reflexul de a respinge sau de a accepta din prima.

Baba și tânăra

Adriana Matei a adus în discuție celebra imagine duală, desenul în care unii văd o tânără cu privirea întoarsă, iar alții o bătrână cu bărbia în blană. Nimic nu se schimbă în desen; se schimbă doar ce ești pregătit să vezi. Exact despre asta vorbește De Bono când scrie despre starea de spirit: dacă suntem într-o anumită dispoziție, e posibil să putem vedea lucrurile doar într-un anumit fel. Două persoane pot privi aceeași situație conflictuală și avea, fiecare, perfectă dreptate, pentru că văd imagini diferite în același desen.

De aici, o concluzie care mi-a rămas în minte: orice pauză temporară de la o stare de spirit ostilă și plină de suspiciune este, în sine, o contribuție reală la gândirea constructivă de care avem nevoie. Uneori, primul pas în rezolvarea unui conflict nu e o soluție, ci doar disponibilitatea de a privi din nou.

Tot pe această idee am rămas cu o imaginecare spune totul: doi oameni, de o parte și de alta a aceleiași cifre desenate pe jos, certându-se aprins. Unul vede limpede un 6, celălalt, la fel de convins, vede un 9. Niciunul nu minte și niciunul nu greșește, fiecare descrie cinstit ce vede din locul în care stă. Atâta vreme cât rămân fiecare pe poziția lui, conflictul nu are ieșire. Deznodământul vine abia când unul face câțiva pași și se așază lângă celălalt, ca să vadă cifra din unghiul lui. Cam asta ne cere, de fapt, întreaga carte: nu să renunțăm la ce vedem, ci să fim dispuși să ne mutăm, măcar pentru o clipă, de partea cealaltă a cifrei sau chiar în afara cifrelor, cu ajutorul unui terț sau al unei minți deschise. 

Ce ducem mai departe

Au fost discuții pe cât de calde, pe atât de aplicate. Am plecat cu câteva instrumente pe care le putem folosi de mâine: pălăriile, ca să nu mai gândim totul deodată; terțul, ca să mutăm conflictul către interesul comun; PMI, ca să nu mai judecăm ideile din prima; și conștiința stării de spirit, ca să ne amintim că și noi, și interlocutorul nostru privim, fiecare, propria versiune a aceluiași desen.

Dacă ar fi să rezum cartea într-o singură frază, aș alege exact provocarea lui De Bono: înainte de a intra într-un conflict, merită mereu să ne întrebăm dacă nevoia din spatele lui nu poate fi împlinită și altfel.

O pauză de vară și un obiectiv curajos pentru septembrie

Am decis, de comun acord, să ne luăm o vacanță și să ne revedem în septembrie. Nu este însă o pauză fără temă: ne-am propus un obiectiv curajos pentru întâlnirea de toamnă. Vom deschide, vom răsfoi și vom reciti Gândire rapidă, gândire lentă de Daniel Kahneman, o carte grea, dar care merită din plin dezbătută în club. Tocmai pentru că nu este o lectură de parcurs în grabă, am ales s-o lăsăm să respire peste vară, ca să o citim pe îndelete și să ne întoarcem în septembrie pregătiți pentru o discuție pe măsură.

Așadar, vacanță plăcută și lectură cu spor. Ne revedem în septembrie.