Diabetul zaharat felin este o afecțiune metabolică din ce în ce mai frecventă, estimările indicând că aproximativ 39.000 de pisici din Marea Britanie sunt afectate de această boală. Diabetul apare, în general, ca urmare a producției insuficiente de insulină, asociată cu rezistența la insulină și disfuncția celulelor beta pancreatice.

Obezitatea și excesul de hormon de creștere, cunoscut sub numele de hipersomatotropism, reprezintă factori importanți care contribuie la apariția rezistenței la insulină. Deși aceste condiții sunt considerate factori de risc modificabili pentru diabetul felin, mecanismele prin care excesul de țesut adipos sau hormonul de creștere afectează metabolismul glucozei nu sunt pe deplin elucidate.

Cercetările recente arată că hormonii produși de țesutul adipos și de tractul digestiv joacă un rol esențial în aceste procese metabolice. Printre cei mai importanți se numără adiponectina, leptina și grelina.

Adiponectina – hormonul care crește sensibilitatea la insulină

Adiponectina este un hormon secretat exclusiv de țesutul adipos și are un rol important în creșterea sensibilității la insulină și în reducerea inflamației.

Un aspect paradoxal este că, spre deosebire de majoritatea hormonilor produși de țesutul adipos, nivelul adiponectinei scade în obezitate. Această scădere reprezintă o verigă importantă între excesul de greutate și apariția rezistenței la insulină.

La pisici, creșterea în greutate este asociată cu o reducere semnificativă a sensibilității la insulină, estimările indicând o scădere de aproximativ 30% pentru fiecare kilogram în plus la pisicile anterior slabe.

De asemenea, masculii prezintă un risc mai mare de diabet comparativ cu femelele, iar nivelurile mai scăzute de adiponectină ar putea explica parțial această diferență.

Leptina – hormonul sațietății

Leptina este produsă de adipocite și are rolul de a regla senzația de sațietate și consumul energetic. Concentrațiile de leptină din sânge cresc proporțional cu masa de țesut adipos.

În mod normal, leptina transmite creierului informații despre cantitatea de grăsime din organism și contribuie la reducerea aportului alimentar. Totuși, la pisicile obeze apare frecvent rezistența la leptină, ceea ce înseamnă că, în ciuda nivelurilor crescute ale hormonului, animalele continuă să consume excesiv calorii.

Leptina pare să fie implicată și în controlul glicemiei, niveluri crescute fiind raportate la pisicile cu diabet zaharat comparativ cu animalele sănătoase.

Grelina – hormonul care stimulează apetitul

Grelina este un hormon produs în principal la nivelul stomacului și este cunoscut drept principalul hormon care stimulează apetitul.

Acesta este eliberat în timpul perioadelor de post și scade după ingestia de hrană. În medicina veterinară, analogii de grelină sunt deja utilizați în practică – de exemplu capromorelina, administrată pentru stimularea apetitului la câini și pisici.

Pe lângă rolul în reglarea apetitului, grelina influențează și secreția de insulină și metabolismul glucozei.

La pisici, studiile arată că animalele obeze pot avea niveluri crescute de grelină activă, ceea ce ar putea contribui la creșterea aportului alimentar. În schimb, la pisicile cu diabet zaharat au fost observate niveluri mai scăzute ale acestui hormon.

Cercetări privind rolul hormonilor după hipofizectomie

Un alt aspect important investigat de cercetători este comportamentul alimentar exagerat (polifagia) întâlnit la pisicile cu hipersomatotropism sau acromegalie. În unele cazuri, apetitul excesiv persistă chiar și după intervenția chirurgicală de îndepărtare a hipofizei (hipofizectomie), care rezolvă excesul de hormon de creștere și diabetul.

În prezent, cercetătorii studiază modul în care nivelurile de adiponectină, leptină și grelină se modifică înainte și după hipofizectomie, pentru a înțelege de ce unele pisici continuă să prezinte apetit crescut după intervenție.

Studiul analizează probe de ser prelevate de la pisici înainte și după intervenție, utilizând mostre biologice stocate într-o biobancă.

O rețea hormonală complexă

Adiponectina, leptina și grelina nu acționează independent, ci fac parte dintr-o rețea hormonală complexă care reglează apetitul, echilibrul energetic și metabolismul glucozei.

De exemplu, grelina stimulează producția unor neuropeptide care cresc apetitul, în timp ce leptina are efectul opus.

Pe măsură ce rolul acestor hormoni este înțeles mai bine, cercetătorii speră că medicii veterinari vor putea identifica mai devreme pisicile cu risc de diabet, vor dezvolta noi opțiuni terapeutice și vor adapta strategiile de management pentru prevenirea acestor boli metabolice.