Febra văii, sau coccidioidomicoza, este cauzată de o ciupercă ce prosperă în solurile umede și devine transmisibilă pe calea aerului în timpul secetei. Sporii săi sunt ușor inhalați, ceea ce duce la infectare. Schimbările climatice creează condiții ideale pentru dezvoltarea acestei boli în vestul Statelor Unite, unde ploile abundente sunt urmate de perioade îndelungate de secetă. Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din California, Davis, arată că și câinii, fiind susceptibili la boală, ne pot ajuta să înțelegem modul în care aceasta se răspândește.

„Câinii sunt santinele pentru infecțiile umane”, a declarat autoarea principală Jane Sykes, profesoară de medicină internă veterinară la Facultatea de Medicină Veterinară a UC Davis. „Ei ne pot ajuta să înțelegem nu doar epidemiologia bolii, ci sunt și modele utile pentru înțelegerea acesteia la oameni.” Febra văii este frecventă la animale, în special la câinii care sapă în pământ. Studiul, publicat în Journal of Infectious Diseases, a analizat aproape 835.000 de teste de anticorpi din sângele câinilor testați pentru această infecție în întreaga țară, între 2012 și 2022. Aproape 40% dintre aceștia au avut rezultate pozitive

Răspândirea febrei văii

Sykes, împreună cu colegi de la UC Berkeley, a cartografiat rezultatele pozitive în funcție de locație și a constatat că febra văii la câini s-a extins de la doar 2,4% din comitatele din SUA în 2012 la 12,4% în 2022.

„Am găsit cazuri și în state unde febra văii nu este considerată endemică”, a spus Sykes. „Ar trebui să monitorizăm îndeaproape acele state, deoarece este posibil ca boala fungică emergentă să fie subrecunoscută la oameni.”

Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) primesc anual între 10.000 și 20.000 de rapoarte privind cazurile umane, însă numărul real al cazurilor ar putea fi de cel puțin 33 de ori mai mare. Multe state nu impun raportarea obligatorie a cazurilor umane. CDC consideră că febra văii este endemică în părți din șase state: Arizona, California, Nevada, New Mexico, Texas și Utah. Studiul a identificat cazuri de febra văii la câini nu doar în aceste state, ci și în Oregon, Washington, Idaho, Montana, Wyoming și Colorado.

Sykes a precizat că numărul mare de cazuri nu poate fi explicat prin faptul că acești câini ar fi călătorit în alte state, deoarece câinii călătoresc mult mai rar decât oamenii. În plus, cazurile la câini au fost corelate cu cele umane, inclusiv în zonele cu risc ridicat cunoscute din Arizona, California, Texas, New Mexico și Nevada.

Statele cu cel mai mare număr de cazuri

Arizona a raportat 91,5% din testele pozitive, urmată de California (3,7%), iar apoi de Nevada, Utah, Colorado, New Mexico și Texas (2,6% combinate), Washington, Oregon și Idaho (0,6% combinate). Restul statelor au raportat mult mai puține rezultate pozitive (1,3% combinate).

Arizona a avut, de asemenea, cea mai mare rată de incidență dintre toate statele. Ratele au fost de 100 de ori mai mari decât cele din California, Nevada și New Mexico. Fiecare stat cu mai mult de 0,50 teste pe 10.000 de gospodării pe an a înregistrat o creștere a numărului de cazuri de febra văii la câini pe parcursul perioadei studiate.

Câinii ca modele pentru studiul bolilor umane

Rasele de câini care au obiceiul de a săpa sunt mai expuse riscului de a contracta boala. Acestea includ majoritatea câinilor de talie medie și mare, precum și terrierii. Câinii prezintă unele dintre aceleași simptome ca și oamenii. Ei pot dezvolta tuse pe măsură ce infecția se instalează în plămâni. Ciuperca se poate răspândi și către oase, creier și piele, necesitând injecții antifungice pe viață. În unele cazuri, câinii pot muri din cauza bolii.

Sykes a sugerat că aceștia reprezintă un model insuficient valorificat pentru înțelegerea febrei văii. Studiind mai atent boala la câini, oamenii de știință ar putea descoperi noi teste sau tratamente pentru oameni. De asemenea, acest lucru ar putea contribui la prevenirea diagnosticării greșite sau a nediagnosticării bolii la oameni.

Printre ceilalți autori ai studiului se numără George Thompson III de la Facultatea de Medicină a UC Davis și Simon Camponuri, Amanda Weaver și Justin Remais de la Școala de Sănătate Publică a UC Berkeley.

Finanțarea cercetării desfășurate la UC Berkeley a fost asigurată de Institutul Național de Alergii și Boli Infecțioase din cadrul Institutelor Naționale de Sănătate (NIH).

Sursa: sciencedaily.com