Un studiu realizat de cercetătorii de la Royal Veterinary College (RVC), în colaborare cu Universitatea Cambridge, arată că administrarea medicamentelor anticonvulsivante la câinii cu epilepsie poate duce la creșterea apetitului și, în multe cazuri, la supraponderalitate sau obezitate. Descoperirile subliniază importanța sprijinului veterinar pentru monitorizarea greutății și ajustarea alimentației acestor câini pentru a le menține o stare de sănătate optimă.

Pe lângă faptul că au un apetit alimentar mai ridicat, câinii epileptici aflați sub tratament sunt mai predispuși să primească gustări pentru a ajuta la administrarea medicamentelor și să fie mai puțin activi. Cercetarea va ajuta echipele veterinare să sprijine proprietarii pentru a evita aceste riscuri din momentul în care aceștia încep medicația și va sublinia importanța de a-i ajuta pe proprietari să monitorizeze și să gestioneze greutatea câinelui lor de-a lungul timpului.

Epilepsia idiopatică este cea mai frecventă boală neurologică cronică la câini și necesită adesea administrarea pe tot parcursul vieții a DSA pentru a reduce frecvența și severitatea crizelor. Chiar și așa, tratamentul rareori duce la eliberarea de crize și mulți câini supuși tratamentului cronic cu DSA prezintă efecte adverse între crize. Unele dintre efectele secundare de lungă durată ale acestor medicamente includ scăderea nivelului de energie și creșterea consumului de alimente și a creșterii în greutate.

Deși apetitul crescut a fost raportat ca un efect secundar al multor DSA în literatura veterinară, acest efect nu a fost cuantificat sau studiat în detaliu. Pentru a evalua acest lucru în detaliu, echipa de cercetare a analizat motivația alimentară prin intermediul unui chestionar validat de evaluare a riscului de obezitate la câini, creat de Universitatea din Cambridge. Studiul a comparat 222 de câini diagnosticați cu epilepsie idiopatică cu o populație de control de 7.086 de câini sănătoși. Sondajul a fost conceput pentru a determina dacă epilepsia și DSA au fost asociate cu creșterea motivației alimentare, creșterea în greutate și scăderea activității și pentru a evalua dacă și cum îngrijitorii au gestionat creșterea în greutate în această populație.

Conform analizelor, câinii cu epilepsie idiopatică care primesc DSA au avut o motivație alimentară semnificativ mai mare în comparație cu cei sănătoși - au avut un interes crescut pentru alimente, au fost mai puțin selectivi cu privire la alimente, au fost mai interesați de alimente între mese și au dorit mai multă mâncare decât cea oferită de obicei. Ca răspuns, îngrijitorii câinilor aflați sub tratament medicamentos au depus eforturi mai mari pentru a restricționa cantitatea de mâncare pe care câinii lor o consumau, în special din hrana umană. În ciuda acestui fapt, acești câini aveau o masă de grăsime semnificativ mai mare.  

Mai mult de jumătate dintre proprietarii de câini cu epilepsie foloseau întotdeauna gustări pentru a administra medicația câinelui lor (53%) și nu compensau prin reducerea rației principale de hrană a câinelui (34%). Având în vedere că tratamentul epilepsiei implică adesea administrarea de medicamente de două sau trei ori pe zi, acest lucru are potențialul de a crește substanțial aportul caloric, o problemă agravată și de faptul că acești câini sunt mai puțin activi. Prin urmare, este important ca medicii veterinari să îi sfătuiască și să îi ajute pe proprietari să monitorizeze și să gestioneze permanent greutatea câinelui lor.

„Rezultatele acestei cercetări sunt esențiale pentru a ajuta echipa veterinară să ofere mai multe informații și sprijin proprietarilor de animale de companie care gestionează epilepsia câinelui lor. Deși medicamentele anticonvulsive sunt o parte esențială a setului de instrumente de tratament al epilepsiei, asigurarea faptului că proprietarii sunt conștienți de efectele secundare și de impactul pe termen lung al acestor medicamente este de asemenea necesară în luarea deciziilor privind tratamentul, asigurând un echilibru între efectele secundare negative, cum ar fi creșterea motivației alimentare, și potențialele efecte pozitive, cum ar fi reducerea frecvenței convulsiilor, pentru a menține calitatea vieții. Dorința excesivă de a mânca poate duce la comportamente nedorite, care pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra legăturilor câine-îngrijitor. Proprietarii care se confruntă cu aceste efecte secundare la câinele lor trebuie sprijiniți pentru reducerea poverii îngrijitorilor, care este deja documentată ca fiind ridicată”, a declarat Dr. Rowena Packer, lector în știința comportamentului și bunăstării animalelor de companie la RVC și cercetător principal al acestei cercetări.

Studiul poate fi consultat aici. Această cercetare a fost finanțată de Federația Universităților pentru Bunăstarea Animalelor și Morris Animal Foundation.

Sursa: veterinary-practice.com

 Articole cu același subiect: