Cercetători de la Universitatea din Queensland au descoperit că, atunci când un câine sau o pisică este suspectat(ă) de paralizie provocată de toxina unei căpușe, zonele care trebuie verificate cu prioritate sunt capul și gâtul. Rezultatele studiului au fost publicate în Australian Veterinary Journal.

Profesorul Stephen Barker, din cadrul Facultății de Chimie și Științe Moleculare ale Universității din Queensland, a explicat că această concluzie provine din cel mai amplu studiu realizat până acum în Australia privind locurile preferate de atașare ale căpușei responsabile de paralizie.

„Am analizat peste 10.000 de cazuri de animale afectate de toxina căpușei, raportate la clinici veterinare din Brisbane, Gold Coast, Sunshine Coast și plajele nordice din Sydney”, a spus profesorul Barker.

Conform studiului, căpușa Ixodes holocyclus a fost găsită pe cap, gât sau urechi în 73% dintre cazuri la câini și în 63% dintre cazuri la pisici. Profesorul Barker a explicat că, dacă proprietarii de animale și clinicile veterinare se concentrează asupra acestor zone, tratamentul poate fi început mai repede.

Cercetătorii au identificat căpușe și în alte regiuni ale corpului, cum ar fi nările sau zona genitală, dar din punct de vedere statistic, căutarea inițială la nivelul capului și gâtului oferă cele mai mari șanse de a le descoperi rapid.

Profesorul Barker a adăugat că simptomele intoxicației cu toxina de căpușă la câini și pisici includ modificări ale vocii și comportamentului, urmate de instabilitate la nivelul picioarelor din spate. Îndepărtarea promptă a căpușei este esențială pentru o evoluție favorabilă.

El a menționat că nu contează unde ajunge căpușa pe corpul animalului – pe coadă, trunchi sau picioare – deoarece acestea tind să migreze către cap și gât. „Nu știm exact de ce se întâmplă acest lucru, dar se pare că femelele adulte, care sunt cele mai periculoase, nu se atașează în locul inițial de contact, ci preferă zonele capului și gâtului”, a explicat profesorul Barker.

Cercetări anterioare realizate de același profesor au arătat că severitatea unui sezon de căpușe depinde de condițiile meteo din vara precedentă, perioadă în care femelele adulte depun ouăle. „Dacă vara este blândă și umedă, majoritatea ouălor vor supraviețui și vor ecloza, transformându-se în căpușe adulte în primăvară, care au nevoie de o gazdă pentru a se hrăni”, a precizat el.

Pentru sezonul actual, profesorul Barker a spus că predicțiile indică o situație similară cu cea din 2024, considerată un sezon mediu, dar care a însemnat totuși aproximativ 5.000 de vizite la medicul veterinar din cauza căpușelor în estul Australiei, dintre care una din zece s-a soldat cu decesul animalului.

„Sfatul meu pentru proprietarii de animale este să fie atenți și să își verifice câinii și pisicile după fiecare ieșire. În zonele unde există risc de căpușe, câinii ar trebui ținuți în lesă și plimbați doar pe poteci marcate”, a recomandat profesorul Barker. El a adăugat că, în caz de îngrijorare, proprietarii ar trebui să meargă imediat la medicul veterinar, deoarece fiecare oră contează pentru supraviețuirea animalului.

Articol: EJM Teo et al, Attachment‐site preferences of Ixodes holocyclus, the eastern paralysis tick of Australia: insights from 10,311 cases of tick infestations in dogs and cats, Australian Veterinary Journal (2025). DOI: 10.1111/avj.70031

Sursa: phys.org