De peste șase luni, Royal GD înregistrează o creștere susținută a focarelor de rinotraheită infecțioasă bovină la fermele de lapte fără statut IBR

Royal GD, institutul de referință pentru sănătatea animală din Olanda, semnalează o tendință îngrijorătoare: de mai bine de jumătate de an, numărul focarelor de rinotraheită infecțioasă bovină (IBR) la fermele de lapte fără boală depășește în mod constant media înregistrată anterior.

Cifre în creștere rapidă

Pe parcursul întregului an 2025, au fost confirmate 26 de focare la ferme de lapte cu statut IBR-negativ, dintre care 15 au apărut în noiembrie și decembrie. Tendința s-a accelerat în 2026: în primele luni ale anului au fost deja înregistrate 24 de noi focare la ferme de lapte — un ritm care depășește semnificativ nivelurile istorice.

Zonă de risc ridicat în estul Olandei

Deși focarele continuă să apară dispersat pe teritoriul țării, din luna mai a acestui an o zonă din estul îndepărtat al Olandei a devenit un punct de concentrare îngrijorătoare. Cel puțin cinci ferme de lapte din această regiune au raportat focare în ultimele săptămâni. Diagnosticul a fost stabilit prin metode diferite: testarea laptelui din cisterne, detectare clinică și confirmare prin tampoane nazale, precum și testare în cazuri de avort.

Simptome la care medicii veterinari trebuie să fie atenți

Royal GD atrage atenția că este esențial ca medicii veterinari să rămână vigilenți față de semnele clinice ale IBR și să efectueze teste de diagnostic ori de câte ori există o suspiciune, indiferent de statusul IBR al fermei sau de tipul acesteia. 

Care sunt semnele clinice ale IBR?

Semnele clinice primare ale IBR sunt cele respiratorii și, în cazuri mai ușoare, pot fi confundate cu alte cauze de pneumonie la bovine. În aceste situații, conjunctivita, tusea ocazională și scăderea producției de lapte pot fi singurele manifestări observate. Totuși, unele tulpini virale provoacă o formă severă de boală.

Semnele clinice apar, în general, la două până la trei săptămâni după transport, vânzare, lotizare sau alte evenimente stresante, precum fătarea. Pe durata unui focar, rata morbidității poate atinge 100%, însă rata mortalității rămâne, de regulă, sub 2%. Primele două-trei bovine afectate dezvoltă adesea cele mai severe simptome.

Animalele bolnave își pierd apetitul și pot prezenta febră ridicată (41–42°C), însoțită de secreții oculare și nazale cu aspect purulent. Bovinele grav afectate sunt foarte deprimate, cresc lent și stau cu capul lăsat în jos. Pleoapele pot fi tumefiate, cu conjunctivită, iar în cazurile severe pot apărea ulcerații la nivelul nasului. Deși nu există leziuni orale, se poate observa hipersalivație ca urmare a stazei ruminale. Inapetența, pierderea în greutate și scăderea producției sunt frecvente și pot fi pronunțate. Moartea survine rar și este cauzată de leziuni severe, necroză și infecții bacteriene secundare ale traheei, însoțite de pneumonie de inhalare.

Virusul BHV-1, agentul cauzal al IBR, poate provoca și alte forme clinice: vulvovaginită pustuloasă infecțioasă la femele, balanopostită infecțioasă la masculi, precum și avorturi și malformații fetale.

IBR reprezintă una dintre principalele cauze de avort viral la bovine la nivel mondial. Virusul stabilește infecții latente și se poate reactiva, ceea ce înseamnă că orice bovină seropozitivă pentru IBR este un potențial purtător. Virusul ajunge la placentă prin intermediul celulelor din sângele circulant, provocând o placentită în interval de două săptămâni până la patru luni, infectând ulterior fătul și cauzând moartea acestuia în 24 de ore.

IBR este o boală virală cu impact economic semnificativ în fermele de bovine, afectând producția, reproducția și sănătatea generală a efectivelor. Evoluția situației din Olanda reprezintă un semnal de urmărit și pentru medicii veterinari și fermierii din România, în contextul mișcărilor de animale și al comerțului intracomunitar.

Sursa: Royal GD