O cercetare recentă realizată de Royal Veterinary College (RVC), în colaborare cu Dogs Trust, a identificat experiențele din primele luni de viață ale cățelușilor care le cresc riscul de a dezvolta comportamente legate de separare (SRB) atunci când sunt lăsați singuri acasă. Printre acești factori se numără cantitatea de somn de care beneficiază cățelușii și dacă dorm într-un spațiu închis, utilizarea tehnicilor de dresaj bazate pe recompense și pedepse, eficiența învățării la toaletă, vârsta proprietarilor și cât de mult „îngrijesc” aceștia câinele atunci când se reîntâlnesc, într-un studiu de acest tip realizat pentru prima dată.

Comportamentele legate de separare la câini sunt o problemă, deoarece pot fi asociate cu o stare de bine precară a animalelor. Aceste comportamente apar de obicei atunci când proprietarul este absent și includ comportamente distructive, cum ar fi rosul și zgâriatul, comportamente vocale precum lătratul, urletul și plânsul, defecația sau urinarea în casă și comportamente repetitive, cum ar fi rotirea sau mersul într-un cerc.

Deși aceste comportamente sunt întâlnite la aproximativ 50% dintre câini, factorii care duc la dezvoltarea SRB la cățeluși sunt slab înțeleși, ceea ce îi face greu de prevenit. De aceea, studiul a avut ca scop explorarea factorilor de risc din primele luni de viață care pot contribui la dezvoltarea SRB, pentru a face recomandări pentru cercetări viitoare și strategii de prevenire pentru a îmbunătăți bunăstarea câinilor.

Studiul a fost condus de Dr. Fiona Dale, doctorandă la RVC, alături de Dr. Charlotte Burn, profesor asociat în știința bunăstării și comportamentului animalelor la RVC, și Dr. Rachel Casey de la Dogs Trust, director al strategiei și transformării, și Dr. Jane Murray, șef adjunct al cercetării (proiectul Generation Pup și cercetarea privind bunăstarea animalelor).

Studiul a fost realizat folosind datele a 145 de proprietari din Marea Britanie și Irlanda, care aveau cățeluși de până la șase luni, participanți la studiul longitudinal finanțat de Dogs Trust, „Generation Pup”.

Printre principalele constatări se numără:

• 46,9% dintre cățelușii din acest studiu au prezentat SRB la șase luni
• Cel mai frecvent comportament SRB manifestat doar atunci când erau lăsați singuri a fost mersul în cerc (14,5%), urmat de plâns (7,6%) și rotirea (6,9%)
• Cățelușii ai căror proprietari au folosit mai multe tehnici de pedeapsă (de exemplu, certarea, lovirea sau ignorarea câinelui) în răspuns la comportamentele „rele” la vârsta de 16 săptămâni aveau un risc mai mare de SRB la șase luni
• Cățelușii ai căror proprietari „se îngrijeau” mai mult de ei la șase luni, răspunzând comportamentelor „rele” la reîntoarcerea lor, aveau de șase ori mai multe șanse să dezvolte SRB la șase luni, comparativ cu cei ale căror proprietari răspundeau altfel
• Câinii aveau mai puține șanse de a dezvolta SRB dacă proprietarii raportau că, înainte de 16 săptămâni, cățelușii erau restricționați la cuști/săli de zi/noapte, comparativ cu cei care nu erau restricționați în acest fel
• Câinii ai căror proprietari au raportat că aceștia aveau 9 sau mai multe ore de somn pe noapte (la 16 săptămâni sau mai puțin) aveau mai puține șanse de a dezvolta SRB decât câinii care aveau doar 6-8 ore de somn pe noapte
• Cățelușii care aveau o educație precară la toaletă înainte de 16 săptămâni aveau mai multe șanse să prezinte SRB la șase luni
• Cățelușii dresați folosind crochete (alte decât mâncarea lor obișnuită) și/sau recompense pentru câini aveau mai multe șanse de a dezvolta SRB, comparativ cu câinii dresați fără aceste tipuri de recompense
• Câinii care aveau proprietari mai tineri (între 16 și 34 de ani) aveau un risc mai mare de a dezvolta SRB față de cei care aveau proprietari mai în vârstă (35 de ani și mai mult)
• Alți factori analizați, cum ar fi rasa câinelui și sexul, nu au arătat nicio asociere semnificativă cu apariția SRB

Studiul a concluzionat că dezvoltarea SRB la câini ar putea fi prevenită prin evitarea dresajului bazat pe tehnici de pedeapsă, permiterea cățelușilor să doarmă 9 ore sau mai mult pe noapte într-o cușcă sau într-o cameră restricționată și evitarea „mângâierii” cățelușilor în răspuns la comportamentele nedorite după separare. Totuși, cercetări suplimentare sunt necesare pentru a stabili în ce măsură acești factori joacă un rol în dezvoltarea SRB la câini, comparativ cu faptul că sunt un simptom al acestora sau cu alte explicații alternative pentru descoperirile făcute.

Dacă un proprietar este îngrijorat de comportamentul câinelui său, ar trebui să contacteze medicul veterinar sau un comportamentist certificat. De asemenea, Dogs Trust oferă o linie de asistență gratuită pentru comportament, pentru proprietarii care caută sfaturi sau ajutor, cu mai multe detalii disponibile pe site-ul lor.

„Comportamentele legate de separare sunt adesea văzute ca fiind o parte normală din viața unui câine. Totuși, câinii care devin extrem de stresați când sunt lăsați acasă singuri și care latră sau distrug mobilierul zilnic pot cauza o situație devastatoare pentru stăpâni, afectând atât liniștea casei, cât și bunăstarea emoțională a animalului.”, a declarat Fiona Dale, doctorandă la RVC.

„Până acum, cercetările privind legătura dintre experiențele timpurii ale cățelușilor și  dezvoltarea SRB mai târziu în viața lor sunt relativ puține. Rezultatele noastre sugerează că felul în care proprietarii răspund comportamentelor cățelușilor lor în diferite contexte este asociat cu dezvoltarea SRB. În special, tehnicile de pedeapsă (de exemplu, strigătul la cățeluș) când răspund la comportamentele „rele” și „mângâierea” câinelui în momentul reîntoarcerii pot duce la un risc crescut de SRB atunci când cățelușii au șase luni. Aceste rezultate necesită cercetări suplimentare, dar sunt promițătoare și pot contribui la îmbunătățirea bunăstării câinilor, aducând schimbări pozitive în felul în care proprietarii abordează comportamentele problematice ale cățelușilor.”

„Câinii pot deveni foarte stresați atunci când sunt lăsați singuri, astfel încât orice dovadă despre cum să ajutăm cățelușii să învețe să se relaxeze în timpul separării este foarte necesară. Pentru mine, ceea ce se remarcă cel mai mult este faptul că pedepsirea sau ignorarea cățelușilor este asociată cu mai multe comportamente legate de separare atunci când aceștia cresc. Aceasta se aliniază cu alte dovezi care arată că pedeapsa pare să crească anxietatea la câini. Învățarea de a folosi recompense și laude într-un mod constant și bine gândit ar putea ajuta cu adevărat cățelușii să devină mai liniștiți și mai rezilienți la toate tipurile de provocări, inclusiv să fie lăsați singuri”, a adăugat Dr. Charlotte Burn, profesor asociat în știința bunăstării și comportamentului animalelor la RVC.

Sursa: veterinary-practice.com

 Articole cu același subiect: