Pe parcursul pandemiei de COVID-19, cercetătorii au descoperit infecții cu coronavirus la pisici și câini de companie și la alte animale din grădini zoologice, inclusiv feline mari și gorile. Aceste infecții s-au produs chiar și atunci când personalul folosea echipamente de protecție personală.

Mai îngrijorător, în decembrie 2023, Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite a confirmat primul caz de animal sălbatic infectat cu SARS-CoV-2, virusul care cauzează COVID-19. Cercetătorii au găsit un vizon sălbatic infectat în Utah, lângă o fermă de vizoni care avea un focar de COVID-19.

Când virusurile trec de la o specie la alta, oamenii de știință numesc acest fenomen „spillover” (transfer viral). Din fericire, spillover-ul nu se produce ușor.

Pentru a infecta o nouă specie, un virus trebuie să se lege de o proteină de pe o celulă și să intre în celulă, evitând în același timp un sistem imunitar pe care virusul nu l-a mai întâlnit. Apoi, în timp ce virusul încearcă să evite anticorpii și alți atacatori antivirali, trebuie să se reproducă într-un volum suficient de mare pentru a se transmite mai departe la următorul animal.

Cimpanzeii, speciile cele mai apropiate de oameni, pot contracta și se pot îmbolnăvi de multe virusuri umane. La începutul acestei luni, veterinarii de la Grădina Zoologică din San Diego au anunțat că un grup de gorile al grădinii a fost infectat cu SARS-CoV-2. Acest lucru indică faptul că este posibil ca acest virus să sară de la oameni la rudele noastre apropiate.

Unele virusuri tind să rămână într-o singură specie sau în specii înrudite, în timp ce altele par să fie capabile de salturi mari între specii. Gripa, de exemplu, poate infecta o varietate largă de animale, de la vrăbii la balene. În mod similar, coronavirusurile sunt cunoscute pentru salturile regulate între specii.

Pentru ca spillover-ul SARS-CoV-2 de la oameni la animale sălbatice să se producă, un animal trebuie să fie expus la o doză virală suficient de mare pentru a se infecta.

Situațiile cu cel mai mare risc sunt în timpul contactului direct cu oamenii, cum ar fi atunci când un veterinar îngrijește un animal rănit. Contactul între o persoană bolnavă și un animal de companie sau de fermă prezintă, de asemenea, un risc, deoarece animalul domestic ar putea acționa ca o gazdă intermediară, transmițând în cele din urmă virusul la un animal sălbatic.

Pentru a studia dacă spillover-ul SARS-CoV-2 se produce, o echipă de la Tufts colaborează cu medici veterinari și specialiști în reabilitare din întreaga SUA pentru a colecta probe și a testa animale aflate în grija. Până acum, au fost testate aproape 300 de animale sălbatice din peste 20 de specii. Până acum, niciunul dintre ei—fie lilieci, foci sau coioți—nu a prezentat semne de COVID-19 în urma testelor cu tampon sau a celor pentru anticorpi.

Alți cercetători au lansat monitorizări țintite ale animalelor sălbatice în locuri unde animalele captive au fost infectate. Prima infecție confirmată la un vizon sălbatic a fost găsită în timpul monitorizării lângă o fermă de vizoni infectată. Nu este încă clar cum s-a infectat acest vizon sălbatic, dar densitatea mare de vizoni infectați și particulele potențial infecțioase de la aceștia au făcut ca locul să fie unul cu risc ridicat.

Poate că cel mai mare risc pentru oameni este că transmiterea interspecii ar putea duce la apariția unui nou rezervor de coronavirus în alte animale și regiuni. Acest lucru ar crea oportunități pentru ca COVID-19 să fie reintrodus la oameni în viitor. În această lună, cercetătorii au publicat un studiu care demonstrează că acest fenomen s-a produs deja la scară redusă, prin transmiterea virusului de la om la vizon și înapoi la om în fermele de vizoni din Danemarca.

Sursă: phys.org

 Articole cu același subiect: