Creșterea semnificativă a amilazei plasmatice la Porcușorii de Guineea este asociată cu un risc crescut de mortalitate

Un nou studiu arată că Porcușorii de Guineea cu concentrații plasmatice de amilază semnificativ crescute au un risc de șapte ori mai mare de deces în termen de 30 de zile de la analiza biochimică a plasmei. De asemenea, nivelurile ridicate de azot ureic sanguin sunt corelate cu o creștere de aproape 30 de ori a riscului de mortalitate.

Amilaza este o enzimă digestivă adesea neglijată, iar semnificația clinică a modificărilor nivelului său plasmatic nu este pe deplin cunoscută la multe specii, inclusiv la Porcușorii de Guineea.

Un nou studiu publicat în Journal of Small Animal Practice a evaluat dacă concentrațiile plasmatice de amilază la Porcușorii de Guineea sunt asociate cu supraviețuirea sau mortalitatea în cele 30 de zile următoare recoltării sângelui. Cercetătorii au analizat retrospectiv fișele medicale ale 278 de Porcușori de Guineea care au efectuat un panel biochimic ce includea concentrațiile plasmatice de amilază, în patru spitale veterinare. Animalele au fost prezentate pentru diverse motive, inclusiv urgențe, boli, controale de rutină, iar diagnosticele au inclus afecțiuni dermatologice, probleme de reproducere, boli urinare, gastrointestinale și anorexie/hiporexie.

Rezultatele au arătat că Porcușorii de Guineea cu valori foarte ridicate ale amilazei plasmatice (1910 – 3985 U/L) au avut un risc de mortalitate de șapte ori mai mare față de cei cu concentrații în intervalul de referință (1339 – 1573 U/L).

De asemenea, Porcușorii cu un nivel al azotului ureic sanguin mai mare de 62 mg/dL au prezentat un risc de mortalitate de aproape 30 de ori mai mare comparativ cu cei cu un nivel al azotului ureic sanguin sub acest prag. Aceste descoperiri sugerează că valorile plasmatice ale amilazei și nivelul azotului ureic sanguin pot avea un rol important în prognostic la Porcușorii de Guineea și pot fi relevante din punct de vedere clinic.

„Porcușorii de Guineea sunt o specie dificil de tratat, mai ales când ajung într-un spital veterinar în stare critică. Sperăm ca acest studiu să ofere medicilor veterinari instrumente suplimentare pentru a explica proprietarilor opțiunile de tratament și prognosticul, ajutând astfel la ghidarea îngrijirii acestor animale”, au declarat Dr. Ashley Souza și Dr. Sarah Ozawa, autorii principali ai studiului.

Sursa: veterinary-practice.com