Un proiect de cercetare realizat la Universitatea din Liverpool aduce noi informații despre disfuncția cognitivă la pisici, o afecțiune asociată cu îmbătrânirea și comparată adesea cu boala Alzheimer la oameni. Studiul a fost desfășurat în cadrul Clinicii pentru Îmbătrânire Sănătoasă Felină și a făcut parte dintr-un program amplu de monitorizare a pisicilor în vârstă.

Proiectul, intitulat Evaluation of feline cognitive dysfunction in a prospective ageing and welfare study in cats (CatPAWS), a fost realizat de studenta Reid Shrubsole, cu sprijinul Gemmei L. Walmsley și al unei echipe de cadre universitare de la Universitatea din Liverpool.

Ce este disfuncția cognitivă felină

Disfuncția cognitivă este o boală neurodegenerativă progresivă, caracterizată prin scăderea capacităților cognitive și modificări de comportament, asociate cu modificări patologice la nivelul creierului. La oameni, o afecțiune similară este cunoscută sub numele de boala Alzheimer. Deși această problemă a fost studiată mai ales la câini, unde există multe asemănări cu boala umană, la pisici informațiile sunt mai limitate.

Studiile existente arată că, la pisici, apar modificări similare la nivelul creierului, precum depuneri de beta-amiloid și modificări ale proteinelor tau. Frecvența semnelor de demență crește odată cu vârsta: aproximativ 28% dintre pisicile cu vârste între 11 și 14 ani prezintă astfel de semne, iar procentul ajunge la 50% la pisicile de 15 ani sau mai mult.

Schimbările de comportament la pisicile în vârstă

Pisicile sunt animale de companie foarte populare și trăiesc adesea mulți ani. Pe măsură ce îmbătrânesc, modificările de comportament sunt printre cele mai frecvente probleme observate de proprietari. Aceste schimbări pot avea cauze multiple, una dintre ele fiind disfuncția cognitivă.

Semnele clinice asociate acestei afecțiuni sunt descrise prin acronimul VISHDAAL și includ vocalizare excesivă, modificarea interacțiunii cu stăpânii, schimbări ale ciclului somn–veghe, urinarea sau defecarea în afara litierei, dezorientare spațială sau temporală, modificări ale nivelului de activitate, anxietate și probleme de învățare sau memorie.

Diagnosticul este dificil, deoarece se bazează în mare măsură pe observațiile proprietarilor, iar unele semne pot fi subtile sau confundate cu schimbări normale legate de vârstă. Din punct de vedere clinic, disfuncția cognitivă este un diagnostic de excludere, stabilit doar după eliminarea altor cauze medicale, neurologice sau comportamentale.

Studiul CatPAWS și metodele folosite

Studiul CatPAWS a început în 2016 și urmărește evoluția îmbătrânirii la pisici prin chestionare și evaluări clinice efectuate la fiecare șase luni. Până în prezent, au fost incluse 240 de pisici, ceea ce a permis colectarea unui volum mare de date despre îmbătrânirea normală și bolile asociate.

În cadrul acestui proiect, cercetătorii au analizat datele din chestionarele completate de proprietari, concentrându-se pe comportamentele asociate disfuncției cognitive. Din cele 235 de pisici incluse în analiza finală, 60% prezentau cel puțin un comportament compatibil cu disfuncția cognitivă la momentul înscrierii. Totuși, o parte dintre acestea aveau și alte afecțiuni medicale care ar fi putut explica schimbările observate.

Pe măsură ce pisicile au fost urmărite în timp, s-a constatat că, până la vârsta de 13 ani, toate prezentau cel puțin un semn asociat disfuncției cognitive. Cele mai frecvente comportamente raportate au fost creșterea nevoii de atenție sau afecțiune, modificarea nivelului de activitate, anxietatea și vocalizarea.

Evaluarea neurologică și concluziile studiului

Pe lângă chestionare, echipa a testat și o evaluare neurologică simplificată, care a putut fi realizată la majoritatea pisicilor. Într-un singur caz au fost observate semne compatibile cu disfuncția cognitivă, iar nu au fost identificate deficite neurologice care să sugereze alte boli focale ale creierului.

Concluziile studiului arată că chestionarele sunt utile și accesibile, dar au limitări, deoarece multe boli pot provoca schimbări de comportament similare. Totodată, rezultatele sugerează că semnele de disfuncție cognitivă sunt frecvente și tind să se agraveze odată cu vârsta.

Un aspect interesant este faptul că s-a observat o creștere a nevoii de atenție devreme la multe pisici, ceea ce ar putea reflecta schimbări normale ale comportamentului odată cu îmbătrânirea și nu neapărat o boală. Această tendință ar putea fi trecută cu vederea în alte studii, deoarece proprietarii sunt mai predispuși să caute ajutor pentru comportamentele care le afectează direct viața de zi cu zi.

Pe baza acestor rezultate, cercetătorii au dezvoltat un nou chestionar care evaluează nu doar prezența semnelor, ci și frecvența și severitatea acestora. Acesta urmează să fie testat în continuare în cadrul Clinicii pentru Îmbătrânire Sănătoasă Felină, cu scopul de a fi utilizat ulterior în practica clinică.

Scopul pe termen lung al echipei este identificarea timpurie a disfuncției cognitive la pisici, pentru a permite aplicarea unor strategii de gestionare și testarea unor opțiuni de tratament care să îmbunătățească calitatea vieții pisicilor afectate și a proprietarilor acestora.

Sursa: bsava.com