O nouă cercetare realizată de Colegiul Regal Veterinar (RVC) a identificat peste 100 de gene care pot contribui la riscul de fracturi osoase la caii de rasă Pursânge. Aceste descoperiri vor permite continuarea cercetărilor privind factorii de risc genetic, contribuind la eforturile în materie de sănătate și bunăstare și sprijinind dezvoltarea de noi intervenții pentru reducerea riscului de fracturi la cai.

Fracturile osoase sunt frecvente la caii de rasă Pursânge, din cauza forțelor la care pot fi supuse oasele. Din păcate, fracturile osoase reprezintă una dintre principalele cauze de eutanasiere, aproximativ 60 de cai trebuind să fie eutanasiați în fiecare an pe hipodromurile din Regatul Unit. Cu toate acestea, fracturile sunt o afecțiune complexă, cu factori de risc genetici și de mediu care afectează susceptibilitatea unui cal.

Condusă de Dr. Debbie Guest, cercetător principal la RVC, o echipă de cercetători a utilizat un scor de risc poligenic pentru riscul de fractură pentru a stabili un nou model cu celule stem pentru a produce celule osoase de la cai cu risc ridicat și scăzut. Echipa a măsurat fiecare genă exprimată de celule pentru a le identifica pe cele cu niveluri diferite de exprimare în celulele osoase de la caii cu risc mai ridicat față de cei cu risc mai scăzut.

Studiul a identificat 112 gene care pot fi implicate în riscul de fractură și a demonstrat că multe dintre aceste gene reglează matricea osoasă. Cu toate acestea, un număr mare de gene nu au fost niciodată studiate în os înainte și sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege funcția acestor gene în celulele osoase și modul în care acestea contribuie la riscul de fractură.

Acesta este cel de-al doilea studiu dintr-o serie de cercetări, care explorează mecanismele genetice din spatele riscului de fractură. Un studiu anterior a constatat că colagenul de tip III, o genă care este necesară pentru formarea normală a oaselor, este exprimat la niveluri mai scăzute în celulele osoase de la caii cu risc genetic ridicat de fractură. Acest lucru se datorează faptului că aceștia prezintă o modificare a secvenței ADN în regiunea care controlează cantitatea de colagen III produsă.

În prezent, se efectuează cercetări suplimentare pentru a valida sistemul de clasificare a riscurilor într-un alt grup de studiu. Studiile ulterioare care utilizează acest sistem și acest model celular vor ajuta la identificarea altor gene și procese pentru a înțelege mai bine de ce unii cai sunt în mod inerent mai predispuși la fracturi decât alții. Acest lucru îi va ajuta pe medicii veterinari să sprijine și să trateze mai bine exemplarele de cai pur-sânge.

„Fracturile osoase sunt o problemă frecventă la caii de curse de rasă Pursânge, în ciuda numeroaselor modificări aduse hipodromurilor de-a lungul anilor pentru a reduce factorii de risc din mediu. Știm că riscul de fractură are o componentă genetică și am dezvoltat anterior un scor de risc poligenic pentru fractură pentru a ne permite să identificăm caii cu risc crescut. În acest studiu, am identificat multe gene noi a căror expresie este modificată în celulele osoase de la caii cu risc ridicat. Pentru unele dintre aceste gene, știm că joacă un rol în reglarea matricei osoase. Acum putem începe să dezvoltăm o înțelegere mai profundă a modului în care țesutul osos este alterat la caii cu risc ridicat și noi intervenții pentru a reduce riscul lor”, a comentat Dr. Debbie Guest, cercetător principal la RVC.

Cercetarea a fost finanțată de Horserace Betting Levy Board, Anne Duchess of Westminster Charitable Trust și The Alborada Trust.

Sursa: veterinary-practice.com