În regiunile tropicale, crescătorii de animale au învățat să conviețuiască cu căpușele fără a recurge în mod constant la tratamente chimice. Biodiversitatea locală și cunoștințele tradiționale joacă un rol important în dezvoltarea unor metode de gestionare care limitează infestările. O echipă de cercetare de la Institutul Național de Cercetare pentru Agricultură, Alimentație și Mediu, Franța (INRAE) a analizat aceste metode și a identificat trei direcții principale care pot fi aplicate atât în zonele tropicale, cât și în cele temperate.

Primul mod de acțiune vizează mediul înconjurător, cu scopul de a întrerupe ciclul de viață al căpușei. Una dintre practicile utilizate este pășunatul rotativ. Această metodă presupune mutarea periodică a animalelor dintr-o zonă de pășune în alta, ceea ce perturbă dezvoltarea căpușelor. În același timp, pășunatul rotativ contribuie la menținerea sănătății pășunilor. Alte măsuri includ diversificarea plantelor de pe pășune, controlul umidității și menținerea unei acoperiri vegetale adecvate. Toate acestea reduc suprafețele favorabile căpușelor.

A doua direcție presupune utilizarea plantelor medicinale pentru reducerea tratamentelor. Multe practici tradiționale au fost redescoperite, folosind frunze, scoarță sau uleiuri esențiale ale unor plante tropicale cu proprietăți repelente sau care distrug căpușele. În plus, unele plante furajere cultivate în pășuni pot avea un efect natural de limitare a populațiilor de căpușe. Aceste plante sunt denumite „plante funcționale” pentru rolul lor în echilibrul biologic.

A treia direcție este legată de cercetarea genetică și rezistența naturală a animalelor. În regiunile tropicale, multe rase de bovine locale prezintă o rezistență naturală la căpușe. Acest aspect poate fi valorificat prin selecția asistată genetic sau prin selecția genomică. Scopul este formarea unor efective mai rezistente, fără a depinde constant de tratamente externe.

Conform concluziilor echipei de cercetare, aceste metode formează împreună un model de gestionare care pune accent pe prevenție, pe mai mulți factori simultan și pe durabilitate. Acest model poate fi aplicat și în alte regiuni, nu doar în zonele tropicale, și propune o abordare diferită față de intervențiile strict medicamentoase.

Sursa: lepointveterinaire.fr