Un studiu global privind cazurile de hipoadrenocorticism la pisici a arătat că hipercalcemia este mai frecventă decât se considera până acum. Cercetările au documentat și existența unei forme de hipoadrenocorticism care nu este asociată cu hiponatremia și hiperpotasemia, iar testarea insuficienței pancreatice exocrine poate fi necesară pentru pisicile diagnosticate cu această afecțiune.

De asemenea, studiul a indicat un prognostic favorabil pe termen lung pentru pisicile cu hipoadrenocorticism non-neoplazic, care supraviețuiesc spitalizării inițiale.

Cel mai mare eșantion studiat

Cercetările privind hipoadrenocorticismul la pisici sunt destul de limitate, iar autorii studiului publicat în Journal of Veterinary Internal Medicine și susținut de Small Animal Medicine Society (SAMSoc) și-au propus să descrie constatările clinice, răspunsul la tratament și evoluția pisicilor cu această afecțiune.

Studiul a fost coordonat pentru a prezenta cel mai mare set de cazuri de pisici cu această afecțiune rară, incluzând 41 de pisici din 24 de spitale de referință din 14 țări, în cadrul unui studiu observațional retrospectiv.

Constatările studiului

În cadrul eșantionului, 36 din cele 41 de pisici aveau hiponatremie, hiperpotasemie sau ambele, cu o vârstă medie de 5,7 ani și un raport de 23 de pisici masculine și 18 feminine.

Pisicile cu hiponatremie, hiperpotasemie sau ambele erau mai puțin susceptibile să aibă un istoric de vărsături, dar erau mai susceptibile să fie hipotermice, deshidratate și/sau slăbite la examinare.

Frecvența hipercalcemiei a fost de 31,7%, iar insuficiența pancreatinei exocrine a fost diagnosticată la 4 din cele 7 cazuri testate pentru aceasta. Toate cele patru pisici aveau și o deficiență de cobalamină.

Îmbunătățirea înțelegerii afecțiunii

„Hipoadrenocorticismul la pisici este rar raportat în literatura de specialitate veterinară, majoritatea studiilor fiind limitate la unul sau două cazuri. Până în prezent, au existat doar trei rapoarte de caz izolate despre pisici cu hipoadrenocorticism care nu sunt asociate cu hiponatremie, hiperpotasemie sau ambele. Studiul nostru mondial a fost necesar pentru a spori înțelegerea acestei afecțiuni la pisici. Suntem mulțumiți că acum avem datele necesare pentru a descrie constatările clinice ale unei populații mari de pisici cu această afecțiune și pentru a documenta răspunsul acestora la tratament și evoluția, putând împărtăși aceste rezultate cu colegii noștri din profesia veterinară”, a declarat Emma Roberts, cliniciană principală în medicina internă la Bristol Vet Specialists, care a condus studiul.

Sursa: vettimes.co.uk

 Articole cu același subiect: