Noile ghiduri de management al diabetului la pisici, publicate de American Animal Hospital Association (AAHA) în numărul mai/iunie 2026 al revistei de specialitate, marchează o schimbare semnificativă de paradigmă: inhibitorii SGLT2 sunt acum recomandați ca terapie de primă linie pentru majoritatea pisicilor nou diagnosticate cu diabet, înaintea insulinei.

„Ierarhia mea în alegerea tratamentului pentru o pisică diabetică nu mai începe cu insulina", a declarat dr. Renee Rucinsky, copreședinte al grupului de lucru care a elaborat ghidurile. „Planific tratamentul cu un inhibitor SGLT2 în primul rând, datorită siguranței și eficacității sale generale. Caut motive pentru care nu ar trebui să îl folosesc, nu motive pentru care ar trebui."

Doi inhibitori SGLT2 sunt aprobați de FDA pentru pisicile nou diagnosticate care nu au primit niciodată insulină: bexagliflozin (disponibil sub formă de comprimat) și velagliflozin (soluție orală), ambii administrați o dată pe zi.

Candidatele potrivite pentru această terapie sunt pisicile care mănâncă bine, sunt bine hidratate și stabile clinic. Pisicile cu semne de afectare sistemică, inclusiv vărsături, apetit scăzut, letargie sau caşexie, ar trebui să primească insulină. Insulina este recomandată și în cazul hepatopatiei, bolii cronice de rinichi în stadiu avansat (IRIS Stadiul 3) sau hipercalcemiei. Pisicile cu vârsta peste 7 ani trebuie evaluate pentru hipertiroidism înainte de inițierea tratamentului.

Înainte de începerea terapiei, fiecare pacient trebuie să beneficieze de măsurarea beta-hidroxibutiratului (BHB) sanguin, pe care ghidurile îl consideră „o parte esențială a monitorizării" datorită fiabilității sale superioare față de testele urinare în detectarea cetozei precoce.

Odată inițiat tratamentul, prioritățile de monitorizare diferă față de cele obișnuite: hipoglicemia este rară, astfel că curbele glicemice de rutină nu sunt necesare. În schimb, monitorizarea zilnică a BHB este recomandată în primele două săptămâni, perioadă în care se dezvoltă majoritatea cazurilor de cetoacidoză diabetică (CAD) și cetoacidoză diabetică euglicemică (EDKA). Aceasta din urmă reprezintă un risc specific inhibitorilor SGLT2: pisicile pot dezvolta CAD fără hiperglicemie, ceea ce poate întârzia recunoașterea afecțiunii și agrava evoluția.

În ceea ce privește eficacitatea, rezultatele sunt rapide la pacienții potriviți. Glicemia se îmbunătățește în câteva ore de la prima doză, iar concentrațiile de fructozamină se încadrează de regulă în intervalul de referință după 8 săptămâni. Peste 75% dintre pisicile cu neuropatie periferică au prezentat ameliorare în urma tratamentului cu velagliflozin.

Cel mai frecvent efect advers raportat este modificarea consistenței scaunului, întâlnită la 38-50% dintre pisici în primele două săptămâni. Diareea se remite de obicei spontan și poate fi gestionată printr-o reducere temporară a dozei cu 25% sau o ajustare dietetică pe termen scurt.

Dieta trebuie menținută neschimbată în primele două săptămâni de tratament. Dacă pisica evoluează favorabil, se poate trece treptat la o dietă săracă în carbohidrați.

Dacă după o lună de tratament pisica rămâne hiperglicemică și continuă să prezinte semne clinice, medicamentul trebuie întrerupt și trebuie inițiată insulinoterapia în ziua următoare.

Sursa: dvm360.com