Medicii veterinari din Turcia se opun ferm unei noi legi privind gestionarea câinilor vagabonzi, avertizând că aceasta ar putea duce la uciderea în masă a animalelor sau la înghesuirea lor în adăposturi supraaglomerate și prost echipate. Deși guvernul susține că legea este menită să protejeze oamenii de atacurile câinilor și să reducă răspândirea rabiei, medicii veterinari spun că aceasta ar putea pune profesioniștii din domeniu în situații etice dificile, forțându-i să eutanasieze câini sănătoși. Legea a stârnit controverse și proteste atât în Turcia, cât și pe plan internațional.

Profesioniștii se tem, de asemenea, că vor fi presați să eutanasieze câini sănătoși sau tratabili, forțându-i să aleagă între a-și respecta jurământul de a avea grijă de animale sau a se confrunta cu pedepse din partea superiorilor lor și a guvernului, judecând după interviurile cu șapte veterinari și tehnicieni veterinari din Turcia care au vorbit cu VIN News Service.

„Suntem oameni cu conștiință”, a declarat un tânăr medic veterinar din provincia vestică Çanakkale, vorbind sub rezerva anonimatului în timp ce se confruntă cu implicațiile normei pentru profesie - și propriul său viitor. „Cred că mulți veterinari și-ar da demisia” dacă ar fi obligați să se implice în „uciderea în masă a câinilor”, a spus el.

Preocupări acute pentru bunăstarea milioanelor de câini vagabonzi din Turcia au apărut încă din luna mai, când presa de stat a raportat că administrația președintelui Recep Tayyip Erdoğan pregătea un proiect de lege prin care aceștia să fie adunați și, dacă nu sunt adoptați în termen de 30 de zile, eutanasiați. Susținătorii acestei măsuri au susținut că aceasta este necesară pentru a împiedica câinii să atace oamenii, să provoace accidente rutiere și să răspândească rabia.

După ce planul, supranumit pe scară largă „legea masacrului”, a stârnit proteste publice în țară și în străinătate, guvernul l-a atenuat înainte de aprobarea sa finală de către parlamentul turc la 30 iulie. Acum în vigoare, legea impune ca toți câinii vagabonzi să fie plasați în adăposturi „cât mai repede posibil”. Legea prevede că câinii trebuie eutanasiați dacă „reprezintă un pericol pentru viața și sănătatea oamenilor și a animalelor, au comportamente negative incontrolabile, suferă de boli contagioase sau incurabile sau au interdicție de a fi deținuți”. (Unele rase de câini, cum ar fi pitbull, sunt interzise în Turcia).

Mulți medici veterinari se tem că perspectivele câinilor rămân sumbre, în parte pentru că lipsa capacității adăposturilor ar putea încuraja nerespectarea pe scară largă a garanțiilor de bunăstare declarate. În general, spun ei, retorica politică negativă favorizează un climat de ostilitate față de câinii vagabonzi care încurajează oamenii să îi ucidă, adesea în mod brutal.

„Câinii fie vor muri în izolare și mizerie, fie vor fi uciși cu diverse scuze”, a declarat Dr. Bilsay Kanat, președintele Asociației Veterinarilor Liberi, o organizație neguvernamentală cu sediul la Istanbul, fondată de practicieni. Dispozițiile din lege care protejează câinii sănătoși sau neagresivi de sacrificare, susține Kanat, sunt „deschise la interpretare”.

În cele aproximativ două luni de la intrarea în vigoare a legii, au apărut rapoarte privind uciderea sistematică a câinilor vagabonzi. Autoritățile din municipalitățile Niğde din centrul Turciei și Altındağ din capitala Ankara, de exemplu, investighează două adăposturi de animale după ce un număr mare de câini și chiar pisici moarte au fost găsiți îngropați sau descoperiți pe proprietățile lor. Ambele adăposturi au negat acuzațiile de comportament criminal, susținând că animalele au fost ucise fie în conformitate cu noua lege, fie, în cazul adăpostului Niğde, au fost aduse acolo moarte deoarece acesta are un cimitir pentru animale. În vestul Turciei, cadavrele a aproximativ o duzină de câini ar fi fost găsite în saci la o groapă de gunoi. Separat, trei câini morți găsiți lângă o autostradă au fost suspectați că au fost uciși printr-o formă de injectare, deoarece au fost găsite seringi înfipte în corpurile lor.

Chiar dacă se construiesc suficiente adăposturi pentru a găzdui câinii vagabonzi capturați, menținerea lor în captivitate pentru perioade prelungite este nerealistă, potrivit lui Ezgi Akçaz, un fost tehnician de adăpost care a lucrat în provincia Izmir din vest timp de cinci ani. „Nu este posibil să ai grijă de un câine [într-un adăpost] timp de 10 ani”, a declarat Akçaz, care a părăsit locul de muncă în urmă cu patru luni. „Oricum nu ar supraviețui”.

Asociația medicilor veterinari din Turcia (TVMA), principalul organism reprezentativ al țării pentru această profesie, a confirmat pentru VIN News că rămâne ilegală uciderea animalelor sănătoase care nu prezintă niciun pericol pentru oameni. „Cu toate acestea, vor exista medici veterinari care vor fi presați să eutanasieze câini”, a declarat președintele asociației, Dr. Gülay Ertürk.

Iubiți și detestați: Istoria complicată a câinilor vagabonzi din Turcia

Numărul mare de pisici și câini fără stăpân a fost o realitate a vieții în Turcia timp de secole. Pisicile erau lăudate în perioada otomană, în parte, pentru curățenia lor. Până în prezent, felinele ajută la combaterea șobolanilor și a șoarecilor, în special în orașele mari și aglomerate, precum Istanbul și Ankara. Dragostea predominantă pentru feline în Turcia este demonstrată în documentarul Kedi din 2016, care urmărește viața a șapte pisici pe străzile din Istanbul.

Opiniile față de câini au fost mixte. În perioada otomană, câinii vagabonzi erau în număr mare și se pare că erau bine îngrijiți. Într-o carte despre Istanbul publicată în 1836, clericul irlandez Robert Walsh a povestit: „Sunt amplasate rezervoare de apă la intervale pe străzi, iar măcelarii și brutarii sunt desemnați să aprovizioneze [câinii vagabonzi] cu carne și pâine”. În 1867, Mark Twain a observat că „câinii dorm pe străzi, în tot orașul”.

Cu toate acestea, în ultimele decenii ale Imperiului Otoman, asocierea dintre câinii vagabonzi și boli și dezordine s-a consolidat în unele cercuri, potrivit unui articol al istoricului turc Cihangir Gündoğdu. Nemulțumirea crescândă a culminat cu infamul „masacru de la Hayırsızada” din 1910, notează lucrarea, în timpul căruia mii de câini vagabonzi din Istanbul au fost adunați și exilați pe insula nelocuită Sivriada, unde au fost lăsați să moară de sete și foame.

Populația vagabondă a orașului și-a revenit și a continuat să crească, la fel ca în alte părți. Astăzi, dorința aparent inerentă a multor turci de a avea grijă de animalele vagaboande, observată de Walsh acum aproape 200 de ani, persistă. Localnicii hrănesc în mod regulat câinii vagabonzi și, conform unui articol recent din The Guardian, s-au unit chiar pentru a plăti tratamentul veterinar al acestora. O legătură predominantă între locuitorii Istanbulului și câinii vagabonzi este redată în documentarul Tașkafa din 2013.

Noua lege privind câinii vagabonzi marchează o schimbare radicală față de legislația națională introdusă în 2004, care interzicea uciderea câinilor vagabonzi. În conformitate cu legea anterioară, administrațiile municipale erau obligate să vaccineze, să sterilizeze și să microcipeze câinii vagabonzi înainte de a-i elibera înapoi în locul în care au fost găsiți. Potrivit lui Ertürk de la TVMA, municipalitățile nu au avut întotdeauna bugetul sau dorința de a-și îndeplini atribuțiile, în condițiile în care guvernul central nu a pus în aplicare legislația. O astfel de inconsecvență însemna că și municipalitățile care tratau câinii cu sârguință se confruntau cu o luptă dificilă, deoarece câinii vagabonzi, care pot parcurge aproximativ 20 de kilometri într-o singură zi, se puteau revărsa pe teritoriul lor din comunitățile în care câinii vagabonzi erau prost gestionați.

Această aderare aparent neglijentă la legea anterioară a coincis cu unele incidente larg mediatizate care au implicat atacuri ale câinilor asupra oamenilor. Printre acestea s-ar număra un bolnav mintal ucis de o haită de câini în Istanbul în luna august a acestui an, o femeie în vârstă atacată și rănită în provincia Muș în decembrie anul trecut și un copil de 10 ani care a murit de rabie din cauza unei mușcături de câine în provincia estică Bitlis la sfârșitul anului 2022.

„Națiunea noastră dorește să rezolvăm această problemă”, a declarat președintele Erdoğan în parlament la sfârșitul lunii mai. „Poporul nostru vrea ca străzile să fie sigure. Copiii noștri vor să meargă la școală [și] să se joace în parc în liniște.”

Facilitățile și bugetele pentru aplicarea legii nu există, spun practicienii

Numărul exact al câinilor vagabonzi din Turcia este necunoscut, estimările variind de la 2,7 milioane la 4 milioane, a declarat Ertürk. Oricare ar fi cifra, aceasta depășește cu mult capacitatea celor 322 de adăposturi din țară, care pot găzdui aproximativ 105 000 de animale, a spus ea.

Noua lege obligă municipalitățile să construiască adăposturile necesare până în 2028, sub pedeapsa de până la doi ani de închisoare. În prezent, majoritatea celor aproximativ 1.400 de municipalități din Turcia nu dispun de o capacitate suficientă de adăposturi, potrivit Dr. Cihat Ayar, medic veterinar în provincia estică Van și membru al consiliului municipal. „Problema principală este aceasta: Legea obligă fiecare municipalitate cu o populație de 25.000 de locuitori sau mai mult să construiască o casă de îngrijire a animalelor”, a declarat Ayar. „În prezent, nu există nimic de acest gen. Nu există infrastructură pentru ca această lege să fie respectată.”

Akçaz, fostul tehnician al adăpostului, bănuiește că municipalitățile care nu au finanțat în mod adecvat sterilizarea, medicamentele și hrana, nu vor pune suficienți bani nici în construirea și întreținerea adăposturilor. „Aceasta este o problemă despre care toată lumea vorbește în spatele ușilor închise, dar [care] nu este niciodată rezolvată”, a spus ea.

De la intrarea în vigoare a legii, adăposturile au păstrat animalele vagabonde, potrivit Dr. Furkan Kamburoğlu Mercan din districtul Ayvalık din vest. „Autoritățile nu eliberează animalele [decât dacă] sunt cipate și sunt deținute de persoana care le-a adus”, a declarat Mercan.

Un medic veterinar angajat al unui adăpost din estul Turciei, care a solicitat anonimatul pentru că nu dorea să își înfurie angajatorul, a confirmat că adăpostul se umple rapid și a deplâns schimbarea regulii. „Cetățenii ar fi știut că animalul a fost îngrijit”, a spus el. Acum, și el se teme că animalele nerevendicate vor începe să fie eutanasiate. „Acesta nu este un mediu în care să practici medicina”.

Ertürk crede că deficitul de adăposturi va tenta municipalitățile să ucidă câini în număr mare. Și chiar dacă ar exista suficient spațiu, a spus ea, câinii ar putea deveni candidați pentru eutanasiere dacă condițiile precare îi îmbolnăvesc sau îi fac agresivi. „Ei se vor lupta. Se vor îmbolnăvi. Se vor răni între ei”, a spus Ertürk. „Observarea animalelor într-o astfel de stare cu incapacitatea de a le ajuta ar devasta psihicul uman”.

Înghesuirea animalelor împreună ar permite răspândirea bolii ca un foc de tabără, potrivit lui Akçaz. „Un singur animal bolnav într-o astfel de mulțime ar avea un efect de bombă asupra celorlalți”, a spus ea. „Aceasta ar fi o ucidere în masă, în opinia mea”.

Care ar fi soluția ideală?

Ertürk și alți medici veterinari își pun speranțele în eforturile lansate în august de principalul partid de opoziție din Turcia de a convinge Curtea Constituțională a țării să revoce legea. Ea observă că municipalitățile controlate de partidele de opoziție nu colectează agresiv câinii vagabonzi în așteptarea deciziei Înaltei Curți.

Deși medicii veterinari intervievați recunosc că animalele fără stăpân constituie o problemă, aceștia ar prefera revenirea la practica de a returna câinii în habitatul lor după sterilizare și vaccinare, alături de o alocare suplimentară de fonduri pentru susținerea acestei activități.

„Există o creștere excesivă necontrolată a populației [de câini] în acest moment”, a declarat Ayar. „Soluția nu este eutanasierea. Soluția este o campanie de sterilizare la nivel național.”

Ertürk este de acord, adăugând că animalele care dezvoltă un comportament amenințător de bandă ar trebui prinse și duse la centre de îngrijire pentru reabilitare.

Mercan și Ayar au afirmat că, în mod ideal, animalele vagabonde care trebuie ținute în captivitate ar trebui să fie ținute în habitate naturale, unde să poată hoinări și să primească îngrijire umană. Dacă sunt ținuți în adăposturi, au spus ei, câinii ar putea fi grupați în funcție de rasă, vârstă și agresivitate și li s-ar oferi spațiu adecvat pentru a se mișca și pentru a fi expuși interacțiunii umane prietenoase.

Un alt factor care contribuie la problema câinilor vagabonzi este faptul că oamenii își pierd câinii sau îi abandonează cu impunitate. Akçaz a declarat că, în 2022, Turcia a introdus microciparea obligatorie, dar, chiar și în fața sancțiunilor, oamenii continuă să nu-și microcipeze animalele de companie sau să le arunce pe străzi, probabil pentru că aplicarea legii este laxă. Mercan a estimat că, în ciuda legii, doar aproximativ 7% dintre câini sunt microcipați în Turcia.

„Totul este rezolvabil dacă metodele științifice care s-au dovedit a fi eficiente sunt practicate în mod activ și durabil”, a declarat Kanat. „Animalele vagaboande în sine nu sunt problema. Problema este că ele nu au acces la servicii de sănătate.”

Sursa: news.vin.com

 Articole cu același subiect: