Conform unui nou studiu realizat de experți în comportamentul animal și cogniția mamiferelor de la Universitățile din Lincoln, Sussex și Jean Monnet, câinii ar putea înțelege mult mai bine vorbirea umană decât se credea anterior. Lucrarea de cercetare a grupului, intitulată „Domestic dogs (Canis familiaris) recognize meaningful content in monotonous streams of read speech”, publicată în revista Animal Cognition, explică faptul că, de fapt, câinii „ascultă” atunci când vorbim, chiar dacă discursul nu le este adresat direct. Conform concluziilor, câinii au capacitatea neurologică de a filtra pasiv informațiile și comenzile relevante pentru ei din ceea ce aud în conversațiile umane.

Deși oamenii și câinii trăiesc într-o relație simbiotică de peste 14.000 de ani, înțelegerea reală a modului în care câinii percep limbajul uman rămâne limitată. Cercetătorii au investigat dacă aceștia pot identifica spontan conținut semnificativ într-un flux de vorbire irelevantă, rostit într-un ton monoton.

Un grup mixt de câini, din mai multe rase, a fost recrutat pentru acest exercițiu. Fiecare câine a fost expus la un flux de vorbire care conținea atât comenzi relevante, cât și informații irelevante, toate rostite într-un ton plat. Surprinzător, câinii au răspuns constant la comenzile relevante, demonstrând capacitatea lor de a extrage conținut verbal semnificativ din discurs.

În mod obișnuit, când ne adresăm câinilor, folosim comenzi rostite separat, cu o intonație exagerată, cunoscută sub denumirea de „vorbire direcționată către câini” (dog-directed speech), care oferă indicii vocale menite să atragă atenția animalului. Această formă de vorbire seamănă foarte mult cu vorbirea adresată bebelușilor, utilizată în interacțiunea cu copiii mici. Implicațiile acestor rezultate sunt vaste pentru domeniul interacțiunilor om-animal și sugerează că patrupedele dispun de o arhitectură neurală care le permite să recunoască vorbirea, ceea ce ar putea fi extrem de util în dresajul câinilor de asistență.

„Câinii înțeleg că le rostim numele pentru a le atrage atenția, iar acest lucru este aproape întotdeauna asociat cu un ton vesel, asemănător cu cel din vorbirea cu bebelușii, deoarece câinilor le place acest ton. Am vrut să vedem dacă reacționează doar la vocea veselă sau dacă pot recunoaște numele lor și atunci când acesta este inclus într-o propoziție și rostit pe un ton monoton. Am descoperit că, într-adevăr, câinii își pot recunoaște numele în aceste condiții, un aspect esențial pentru înțelegerea limbajului, ceea ce arată cât de bine ne ascultă. De asemenea, am descoperit că ei acordă același nivel de atenție cuvintelor familiare rostite monoton ca și cuvintelor fără sens rostite pe un ton vesel, dar mai puțină decât atunci când numele este însoțit de vocea veselă. Așadar, asta înseamnă că ei ne ascultă tot timpul și pot identifica numele lor, dar ne vor acorda mai multă atenție dacă folosim ambele indicii”, a comentat Dr. Holly Root-Gutteridge, cercetătoare postdoctorală la Universitatea din Lincoln.

„Am demonstrat că, în absența intonației obișnuite pe care o folosim când ne adresăm lor, câinii pot recunoaște informații verbale relevante pentru ei. Faptul că o specie care nu vorbește poate totuși percepe informații verbale de bază sugerează fie că vorbirea umană exploatează abilități perceptive prezente și la alte mamifere, fie că, prin domesticire, câinii și-au dezvoltat o ureche specială pentru vorbirea umană”, a declarat profesorul David Reby, coordonatorul proiectului de la Universitatea Saint Etienne și profesor invitat la Universitatea din Sussex, unde a fost inițiată cercetarea.

Jurnal: Holly Root-Gutteridge et al, Domestic dogs (Canis familiaris) recognise meaningful content in monotonous streams of read speech, Animal Cognition (2025). DOI: 10.1007/s10071-025-01948-z

Sursa: phys.org