Cercetătorii de la Universitatea din Queensland (UQ) au descoperit că strategiile de gestionare non-letală, bazate pe dovezi, pentru pisici salvează vieți, reduc populațiile de pisici fără stăpân și diminuează impactul emoțional asupra personalului implicat în eutanasierea animalelor.

Profesoara Jacquie Rand de la Școala de Științe Veterinare din cadrul UQ a declarat că pisicile sunt mai predispuse să fie eutanasiate din cauza faptului că nu au stăpân decât să moară din cauza unei boli, întrucât practicile actuale de gestionare din Australia sunt ineficiente.

„Avem nevoie de o soluție mai bună, atât pentru pisici, cât și pentru personalul care gestionează animalele și care este expus riscului de a dezvolta probleme de sănătate mintală din cauza eutanasierii constante a pisicilor și puilor sănătoși,” a declarat profesoara Rand.

Coautoarea studiului, Dr. Rebekah Scotney, a afirmat că programele de sterilizare gratuită, microcipare și înregistrare a pisicilor s-au dovedit a fi soluții eficiente. Această cercetare a fost publicată în două articole în jurnalul Animals.

„Un program finanțat de administrația locală, care a durat opt ani, a redus numărul de pisici capturate cu 66%, rata eutanasierii cu 82% și numărul plângerilor privind animalele deranjante cu 36%,” a spus Dr. Scotney.

Practicile actuale de gestionare din Australia impun proprietarilor de pisici să le țină în casă, să le sterilizeze, să le microcipeze și, în unele cazuri, să le înregistreze, pentru a evita amenzile.

Profesoara Rand a subliniat că această abordare nu rezolvă cauzele sistemice ale prezenței și înmulțirii pisicilor pe străzile orașelor.

„Persoanele din comunitățile defavorizate, unde pisicile care umblă libere sunt cel mai des întâlnite, nu își pot permite costurile pentru sterilizare și adăpostire,” a spus ea.

„Prin eliminarea barierelor financiare și a penalizărilor, comunitățile sunt mai înclinate să colaboreze cu autoritățile și să semnaleze prezența pisicilor fără stăpân fără teama de a fi amendate sau ca pisica de care au grijă să fie eutanasiată. Programele comunitare pentru pisici analizate în studiu au arătat că mulți oameni care au grijă de pisici fără stăpân sunt dispuși să le adopte, dacă primesc sprijin pentru a le steriliza, microcipa și înregistra.”

Coautoarea cercetării, Jennifer Cotterell, de la Australian Pet Welfare Foundation (APWF), a lucrat anterior ca ofițer pentru gestionarea animalelor la nivel de consiliu local și a spus că singura sa opțiune era să ducă pisicile fără stăpân la adăpost, de până la cinci ori pe zi.

„Multe dintre aceste pisici erau sănătoase, fericite și blânde, dar erau eutanasiate deoarece rata de revendicare a pisicilor în adăpost era foarte scăzută,” a spus Cotterell.

„Punctul de cotitură pentru mine a fost când am găsit un pisoiaș frumos, iar colega mea a stat în parcarea adăpostului sunând pe toată lumea pe care o cunoștea în încercarea de a-i găsi o casă. N-am reușit, iar pisoiul a fost eutanasiat.”

„I-am spus șefului meu că nu mai pot lucra în aceste condiții și am început să dezvolt un program pilot pentru a testa o altă abordare.”

APWF a dezvoltat un program și a obținut un permis de cercetare de la guvernul Queensland pentru a steriliza și microcipa pisicile fără stăpân și a le returna persoanelor care aveau grijă de ele cu compasiune.

„Aceste pisici sunt adesea timide și sperioase și au un risc ridicat de a fi eutanasiate în adăposturi. Pisicile care trăiesc libere în zone urbane trebuie gestionate diferit față de pisicile sălbatice care nu depind de oameni pentru hrană și îngrijire. Este nevoie de modificări în legislația statală și locală pentru ca aceste programe eficiente, care permit sterilizarea pisicilor fără stăpân, să poată fi extinse. Acest lucru va reduce numărul de pui nedoriți care ajung să fie eutanasiați sau să trăiască pe străzi.”

Referințe:

• Jennifer Cotterell et al, Urban Cat Management in Australia—Evidence-Based Strategies for Success, Animals (2025). DOI: 10.3390/ani15081083
• Jennifer Cotterell et al, Rethinking Urban Cat Management—Limitations and Unintended Consequences of Traditional Cat Management, Animals (2025). DOI: 10.3390/ani15071005

Sursa: phys.org