Un nou studiu realizat de cercetători de la Cornell University College of Veterinary Medicine investighează pentru prima dată semnele timpurii ale supraîncălzirii la câinii de vânătoare în timpul activității fizice intense, o problemă care poate fi fatală, dar care până acum a primit prea puțină atenție științifică.

Fenomenul, denumit hipertermie de efort sau insolație de efort, poate apărea rapid în condiții de căldură și umiditate ridicată, în special la câinii atletici a căror motivație de a lucra poate depăși instinctul de autoconservare. „Când câinii se supraîncălzesc în teren în timpul exercițiului, pot să se îmbolnăvească și chiar să moară", a avertizat dr. Christopher Frye, autorul principal al studiului publicat în AJVR.

Biomarkeri și tehnologie de teren

Studiul a inclus câini de vânătoare amatori și profesioniști, care au participat la probe simulate de vânătoare pe trasee mixte, câmpuri și zone împădurite. Cercetătorii au monitorizat asocierile dintre anumiți biomarkeri de stres la efort, nivelul de activitate și temperatura internă a câinilor.

Un element de noutate l-a reprezentat investigarea mioglobinei, un biomarker puțin explorat până acum în acest context. Nivelurile crescute de mioglobină indică deteriorarea musculară cauzată de efort, iar studiul a arătat că aceasta crește proporțional cu durata exercițiului chiar și la câinii sănătoși, înainte ca leziunile să devină detectabile clinic.

Pentru măsurători precise în teren, echipa a utilizat dispozitive miniaturale Garmin,  monitoare de activitate cu GPS și accelerometru, atașate la zgarda câinilor,  combinate cu capsule de temperatură internă înghițite de animale înainte de exercițiu și citite non-invaziv prin scanere cu identificare prin radiofrecvență.

Ce au descoperit cercetătorii

Câinii au atins un punct de inflexiune după aproximativ 20 de minute de exercițiu, moment în care temperatura lor a încetat să crească și s-a stabilizat. Datele au arătat că fiecare câine și-a menținut independent o temperatură preferată de lucru, ajustându-și comportamentul,  bând apă, căutând umbră sau reducând ritmul. Totodată, ritmul inițial de mișcare s-a dovedit un factor determinant: cu cât un câine alerga mai repede la începutul probei, cu atât temperatura sa creștea mai rapid, crescând riscul de a depăși pragul critic.

Dr. Frye consideră că aceste tehnologii pot fi utile nu doar pentru câinii sportivi, ci și pentru animalele de companie cu afecțiuni cronice,  de la osteoartrită la boli cardiace și respiratorii. „Avem o relație de lungă durată între oameni și câini, și este plăcut să aducem știința în sprijinul acesteia", a concluzionat cercetătorul.

Sursa: Cornell University