Un studiu realizat de Royal Veterinary College (RVC) oferă noi informații despre modul în care se transmite gurma între cai în Regatul Unit. Cercetarea reprezintă un pas important în înțelegerea modului în care proprietarii de cai și medicii veterinari pot gestiona și preveni mai eficient focarele acestei boli prin intervenții țintite și protocoale clare de control.

Gurma este o infecție severă a căilor respiratorii superioare, cauzată de bacteria Streptococcus equi (S. equi), care poate afecta caii, poneii și măgarii, indiferent de rasă sau vârstă. În fiecare an, sunt raportate aproximativ 300 de cazuri confirmate în laborator în Regatul Unit, însă numărul real este probabil mai mare, din cauza cazurilor nediagnosticate. Boala continuă să reprezinte un risc major atât pentru bunăstarea animalelor, cât și pentru stabilitatea financiară a sectorului ecvin.

Pentru a înțelege mai bine modul de transmitere al bolii, în special diferența dintre rolul cailor infectați recent și cei care poartă bacteria de luni sau ani, cercetătorii de la RVC, Universitatea din Cambridge, Universitatea de Științe Agricole din Suedia și Redwings Horse Sanctuary au analizat peste 500 de mostre de S. equi prelevate între 2016 și 2022. Aceste mostre proveneau de la cazuri clinice trimise de medici veterinari la laboratoare de diagnostic. Mostrele suplimentare au fost colectate prin rețeaua de Supraveghere Strangles și procesate în laboratorul RVC, unde a fost extras și secvențiat ADN-ul bacterian.

Prin combinarea secvențierii genomului complet cu date epidemiologice, cercetătorii au reușit să urmărească modul în care tulpinile bacteriene sunt înrudite și cum s-au răspândit de-a lungul timpului. Cu ajutorul programelor informatice, au identificat evenimente probabile de transmitere și lanțuri de infecție.

Printre concluziile principale ale studiului se numără:

Între 2016 și 2022 s-a observat o schimbare rapidă în structura populației bacteriene S. equi din Regatul Unit. Acest lucru sugerează că, spre deosebire de ceea ce se credea anterior, caii infectați recent sau cei aflați în convalescență imediată joacă un rol mai important în transmiterea bolii decât purtătorii pe termen lung.

A fost identificată o răspândire frecventă între diverse regiuni ale Regatului Unit, aproape două treimi din perechile de transmitere fiind între cai din regiuni diferite. Un lanț important de transmitere s-a extins pe o perioadă de șase luni, implicând cai din Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Acest lucru arată cât de mult contribuie deplasarea cailor la răspândirea bolii.

Majoritatea infecțiilor detectate au fost transmise de la cai cu simptome vizibile sau care se recuperau recent. Acest fapt subliniază importanța folosirii testelor de laborator după un focar, pentru a confirma lipsa infecției, și nu doar absența semnelor clinice.

Studiul a fost finanțat de Horse Trust și continuă cercetările anterioare ale RVC asupra acestei boli. Rezultatele sugerează necesitatea diagnosticării timpurii, izolării animalelor și a testării pentru confirmarea vindecării, în special prin analiza pungilor guturale. De asemenea, se recomandă măsuri mai stricte de biosecuritate și control al deplasărilor, în special între regiuni.

Dr. Abigail McGlennon, fost doctorand în Departamentul de Patobiologie și Științe ale Populației la RVC și autoarea principală a lucrării, a declarat că boala este dificilă și stresantă atât pentru animale, cât și pentru proprietari, centre ecvestre și veterinari, și că acest studiu a arătat cât de ușor se poate răspândi boala în Regatul Unit într-un timp scurt. Ea a adăugat că datele colectate demonstrează importanța unei supravegheri mai bune și a utilizării protocoalelor de testare post-focar pentru a confirma lipsa infecției, nu doar dispariția simptomelor.

Sursa: veterinary-practice.com