O cercetare recentă, desfășurată în cadrul Universității din Cambridge, a analizat potențialul procalcitoninei ca marker pentru diferențierea cauzelor infecțioase de cele neinfecțioase ale SIRS la pisici.

Dr. Tim Williams și Tarn Chamberlain James, studentă în ultimul an la Facultatea de Medicină Veterinară a Universității din Cambridge, au primit finanțare pentru un proiect de cercetare studențesc care a investigat utilitatea concentrațiilor serice de procalcitonină (PCT) în diagnosticarea etiologiei sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS) la pisicile domestice. Proiectul a fost realizat în anul universitar 2023–2024, în timpul ultimului an de studii al lui Tarn Chamberlain James.

De ce a fost importantă această cercetare?

„Rezistența antimicrobiană este o preocupare majoră la nivel global. Discutând despre protocoalele antimicrobiene la reptile, am realizat că multe tratamente antimicrobiene sunt administrate pe baza unei presupuse etiologii bacteriene, stabilite prin judecată clinică,” a declarat Tarn Chamberlain James. „Această abordare ar putea fi evitată dacă ar exista biomarkeri capabili să diferențieze între cauzele bacteriene și celelalte cauze ale inflamației. Un astfel de marker ar permite și inițierea mai rapidă a tratamentului, comparativ cu culturile bacteriene, care necesită timp.”

SIRS este o cauză frecventă de mortalitate în medicina veterinară, iar recunoașterea și intervenția precoce sunt cruciale pentru supraviețuirea pacientului. Diagnosticul este deosebit de dificil la pisici, întrucât semnele clinice sunt adesea nespecifice, iar criteriile de diagnostic se bazează pe îndeplinirea a cel puțin trei dintre cele patru criterii standard pentru SIRS.

Procalcitonina (PCT) este precursorul hormonului calcitonină. La indivizii sănătoși, PCT este produsă de celulele parafoliculare ale glandei tiroide și transformată rapid în calcitonină ca răspuns la niveluri crescute de calciu. Din această cauză, concentrațiile de PCT în sânge sunt, în mod normal, sub pragul detectabil al testelor clinice (<10 ng/ml). Totuși, în prezența unui stimul proinflamator, PCT este eliberată și din surse extratiroidiene, cum ar fi neutrofilele, monocitele, ficatul și splina. În medicina umană, PCT este un biomarker promițător pentru SIRS bacterian. Există foarte puține studii care au investigat PCT la pisici cu SIRS. Un studiu realizat de Matur și colaboratorii în 2022 a arătat că PCT poate diferenția cauzele bacteriene de cele virale ale infecțiilor la pisici, dar nu s-a analizat utilitatea sa în diferențierea între cauzele infecțioase și cele neinfecțioase ale SIRS. Astfel, ne-am propus să determinăm dacă PCT este un biomarker mai fiabil pentru identificarea cauzei infecțioase a SIRS la pisici, comparativ cu markerii inflamatori folosiți în prezent, cum ar fi proteina serică A amiloid (SAA) și numărul de neutrofile din sânge, a explicat Tarn Chamberlain James.

Deoarece PCT crește ca răspuns la infecțiile bacteriene, iar SAA este un marker nespecific al inflamației, ne-am așteptat ca PCT să fie mai eficient în identificarea cauzelor infecțioase ale SIRS, a adăugat cercetătoarea.

Ce a relevat cercetarea?

Treizeci și trei de probe serice feline au fost stocate la Queen’s Veterinary School Hospital. Nouă dintre acestea proveneau de la pisici diagnosticate cu SIRS conform criteriilor standard. Acestea au fost împărțite în două categorii: cazuri cu etiologie infecțioasă (n=3) și cazuri cu etiologie neinfecțioasă (n=4). Alte două pisici aveau o etiologie nedeterminată și au fost excluse din analiza finală. Celelalte 24 de probe proveneau de la pisici sănătoase, care au fost folosite ca grup de control.

Concentrațiile de PCT au fost măsurate folosind un kit ELISA comercial pentru procalcitonină (MyBioSource MBS073354). A fost pregătită o soluție standard de 500 pg/ml, din care s-au realizat diluții succesive între 500 pg/ml și 0 pg/ml. Variabilitatea inter- și intra-test a fost evaluată folosind alicote de ser, iar toți reactivii au fost aduși la temperatura camerei înainte de începerea testului. Standardele și probele au fost plasate în duplicate în fântânile plăcii ELISA, după care s-au adăugat anticorpi anti-PCT și streptavidină-HRP. Amestecurile au fost incubate la 37°C, apoi au fost spălate de mai multe ori, s-au adăugat soluțiile substrat A și B, s-au incubat 10 minute în întuneric, iar reacția a fost oprită. Valorile densității optice au fost înregistrate la 450 nm, iar curbele standard au fost utilizate pentru calculul concentrațiilor de PCT din probe.

Deși concentrațiile serice de PCT au fost mai mari în grupul SIRS față de grupul de control, nu s-au constatat diferențe semnificative între pisicile cu SIRS de cauză infecțioasă și cele cu cauză neinfecțioasă. În schimb, concentrațiile de SAA au fost semnificativ mai mari la pisicile cu SIRS de cauză infecțioasă, comparativ cu cele cu cauze neinfecțioase (P=0.022).

Prin urmare, concentrațiile serice de PCT nu par a fi un parametru clinic util pentru diferențierea între cauzele infecțioase și cele neinfecțioase ale SIRS la pisici, a concluzionat Tarn Chamberlain James.

Atât PCT, cât și SAA sunt markeri ai inflamației, astfel că este de așteptat ca valorile lor să fie crescute în grupul cu SIRS față de grupul de control. Totuși, aceste rezultate au contribuit semnificativ la înțelegerea rolului PCT ca biomarker și oferă o bază solidă pentru cercetări viitoare în acest domeniu.

Sursa: bsava.com