Acest progres este insa mult mai mare (sau cel putin asa il remarc eu) in cazul ingrijirii ani malelor de companie. Vor urma desigur si celelalte ramuri, insa exista in Romania acestui moment un domeniu complet necunoscut. Medicina animalelor salbatice, exotice si de gradina zoologica cere o pregatire complexa si o abordare a cazurilor intr-un mod cu totul diferit de cel pentru un animal domestic"obisnuit".

Aceste trei domenii sunt usor diferite intre ele, insa pot fi incadrate intro singura categorie de sine statatoare, separata de medicina veterinara clasica. Vi le prezint simplu si pe scurt pe fiecare in parte:

Medicina animalelor exotice este probabil cea mai apropiata de medicina animalelor mici de companie. Animalele salbatice capturate, reproduse in captivitate sau domesticite relativ recent, cum ar fi diverse specii de pasari, reptile, amphibieni, rozatoare, sau in cazuri extre - me carnivore si primate; toate intra in aceasta categorie. Aceste animale au ca proprietar o persoana particulara care in general (in afara de crescatori) nu urmaresc reproductia lor si nu sunt putini printre dumneavoastra cei care au avut surpriza sa se trezeasca cu o chincilla, un dihor, o iguana sau un ara in sala de consultatie. In multe tari exista clinici specializate in aceste animale, ba chiar in unele locuri s-a ajuns la un asemenea grad de specializare, incat se ocupa cu o singura specie precum"Rabbit referral clinic" in Anglia sau Clinca pt amphibieni din Germania.

Bunul simt ne spune tuturor ca tratarea unui astfel de caz presupune o aprofundare a fiziologiei tipice a speciei, si o cunoastere foarte buna a patologiei sale. Dar nu este suficient. Medicul veterinar trebuie sa fie familiarizat cu metodele de intretinere a speciei respective, particularitatile de nutritie si comportament. Mai mult de jumatate din cazurile de imbolnavire la animalele exotice pot fi prevenite printr-o ingrijire adecvata speciei, lucru ce este adesea ignorat. De multe ori, doua specii asemanatoare pot avea nevoie de parametri de mediu complet diferiti sau de tratamente, doze, metode de aplicare diferite. in prezent, in Europa autoritatile in domeniu activeaza sub egida European College of Zoological Medicine (ECZM) prin specializarile Avian Medicine, Herpetological medicine, Small Mammal medicine.

Sub ingrijirea colegiului sunt publicate un mare numar de jurnale de specialitate: Avian Pathology, ExoticDVM, Seminars in Avian and Exotic Pet Medicine. Medicina animalelor de zoo Exista desigur printre dumneavoastra, doctori care ofera consultanta unei gradini zoologice din apropiere. V-ati confruntat probabil cu probleme la care la un animal de companie nu ar fi prezentat nici un fel de problema. De exemplu, o fatare la o leoaica trebuie privita altfel decat o fatare la o pisica, examinarea unei plagi la o gazela va trebui abordata altfel decit in cazul unei oi domestice, si exemplele pot continua. Trebuie luate in considerare intotdeauna problemele de siguranta, pentru ca aceste animale sunt in general izolate iar contactul fizic cu ele este restrans. Ele sunt imprevizibile, pot deveni agresive si implicit periculoase. Imobilizarea lor este diferita de cea a cainilor si a pisicilor si nu mai exista stapan care sa ajute la contentie, iar medicul veterinar trebuie sa cunoasca folosirea unei sarbacane sau a unei pusti cu aer comprimat pentru imobilizare la distanta. In plus, multe dintre ele prezinta un potential zoonotic. Sunt necesare cunostinte asupra bolilor infectioase si parazitare tropicale, masurilor de carantina, metodelor de prelevare de probe si alegerea testelor potrivite.

Multa cerneala a curs despre diagnosticul tuberculozei la primatele mari. De altfel, majoritatea primatelor (si in special cele africane) pot transmite o multitudine de boli oamenilor, dar si reciproca este valabila: banalul herpes simplex uman este mortal la primate. Un medic veterinar de gradina zoologica trebuie sa ia decizii legate de reproductie sau contraceptie, de for ma rea de grupuri sau perechi de animale, si cunostintele sale in biologie, zoologie, management , enrichment si comportament trebuie sa fie peste media unui veterinar de aminale domestice. European, respectiv American Asociation of Zoo and Wildlife Veterinarians publica"The Journal of Zoo and Wildlife Medicine" si anual se organizeaza o conferinta ce combina specialisti din toate cele trei domenii enumerate, dar este frecventata mai ales de medici veterinari de gradini si parcuri zoologice. European Association of Zoos and Aquaria (EAZA) este o organizatie similara, insa membrii sai nu sunt restransi doar la veterinari, ci este formata de toti profesionistii care se ocupa de gradini zoologice si acvarii.

Medicina animalelor salbatice este probabil meseria cea mai spectaculoasa dar in acelasi timp cea mai indepartata de medicina clinica asa cum suntem obisnuiti cu ea intr-un cabinet sau spital veterinar. Un medic veterinar specializat in acest domeniu trebuie in primul rand sa fie un om activ, rezistent la munca in conditii exterioare extreme, deoarece"camera sa de consultatie" cat si"sala de operatie" sunt de multe ori improvizate sau pur si simplu afara, in aer liber, in cele mai diverse zone ale planetei: in jungla, desert, creste muntoase, paduri. Aceasta munca consta in principal in proiecte de cercetare sau proiecte de conservare. Se presupune renuntarea la gandirea pur medicala de a salva individul, in favoarea conservatiei populatiei. Acest domeniu face trecerea intre medicina si cercetare si este nevoie de o gandire analitica, deschisa catre mai multe domenii. Astfel se naste asa numita conservation medicine,medicina de conservare, care combina sanatatea umana, sanatatea animala si sanatatea mediului.

De exemplu, multe din aceste proiecte in teren se desfasoara in medii si tari slab dezvoltate economic sau labile politic. Oamenii depind de animalele salbatice pentru a supravietui, insa contactul prea strans intre om si animal poate duce la raspandirea zoonozelor, la disparitia de specii, la dezechilibre in ecosistem. Medicul veterinar poate participa la proiecte ce incearca analizarea problemelor sau chiar restabilirea echilibrului initial. Sunt necesare in mod special cunostinte de imobilizare chimica si anestezie, patologie, telemetrie, proceduri de laborator, epidemiologie, si chiar statistica. ECZM are o specialitate Wildlife Population Healthmiar European Wildlife Diseases Association (EWDA) prin pu blicatia sa The Journal of Wildlife Diseases domina stiintific aceasta specialitate. Aceste trei domenii de activitate, pe cat sunt de interesante, neobisnuite si chiar nonconformiste pentru medicina clasica, pe atat ofera satisfactii mai mari. Ele promoveaza o gandire deschisa, indeamna la cautare, la cercetare si inovatie.

Daca aveti intrebari referitoare la aspecte legate de acest articol, puteti sa ma contactati la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..