O familie de medici veterinari de succes, Diana și Teodor Soare, lucrează împreună și canalizează eforturile în aceeași direcție pentru a atinge obiectivele comune.
Spun că a avea succes înseamnă să fii un om serios, care își asumă responsabilitatea în deciziile pe care le ia, să muncești, să fii ambițios și să reușești să îți găsești un echilibru între viața personală și cea profesională. Împreună, administrează laboratorul medical veterinar Histovet, născut din pasiunea pentru patologie și din necesitatea unui laborator veterinar de morfopatologie care să aibă ca obiectiv principal stabilirea unui diagnostic de certitudine.

1. Când ați început carierele de medici veterinari și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medici?

Teo: Am practicat medicina veterinară încă din vremea studenției. Primele cazuri cu care m-am confruntat atunci au fost cele relaționate cu medicina animalelor de rentă și anume castrările de porci și o obstrucție esofagiană la una din vacile familiei. Ca și medic veterinar cu diplomă am început cariera într-un cabinet veterinar privat ce se axa pe câini și pisici, primele cazuri fiind cele de Parvoviroză canină.

Diana: Am cochetat atât în timpul liceului, cât și în timpul facultății cu partea de clinică veterinară însă nu m-am regăsit ca și practician. În anul III am început să lucrez la Histovet, unde am rămas și după terminarea facultății.

2. Când ați deschis propriul laborator veterinar și cum ați perceput intrarea în zona de antreprenor? Cum era piața serviciilor veterinare din București când ați deschis laboratorul? Cum este acum aceasta?

Teo: Din punct de vedere al documentației am deschis laboratorul în anul 2013 însă din punct de vedere al serviciilor, am început activitatea în 2014. Pentru mine a fost dificilă partea de antreprenoriat deoarece nu am văzut niciodată medicina veterinară ca pe un business, mi-au plăcut practica în sine și contactul cu animalele. A fost un lucru nou, o provocare. În ultimii ani, medicina veterinară din București s-a dezvoltat mult, au apărut cabinete noi, servicii inovative, posibilități mult mai variate de tratament și diagnostic. De asemenea, din ce în ce mai mulți oameni își achiziționează sau adoptă animale de companie. Din punct de vedere al diagnosticului, pe măsura trecerii timpului, atât proprietarii, cât și medicii veterinari au conștientizat importanța stabilirii unui diagnostic cert înaintea efectuării tratamentului.

3. Care a fost primul echipament în care ați investit și cum ați reușit să integrați noul serviciu între serviciile oferite deja proprietarilor de animale de companie din Bucuresti.

Teo & Diana: Pentru serviciile de diagnostic pe care le oferim este nevoie de un lanț de echipamente, nu doar de unul singur, deci nu vă pot spune exact care a fost primul echipament achiziționat, să spunem că toate. Pe măsura trecerii timpului doar le-am înlocuit pe cele care nu mai funcționau corespunzător. Diagnosticul are un rol foarte important în medicina veterinară, se simte nevoia de un diagnostic rapid, specific și cert pentru a lua cele mai bune decizii în privința terapeuticii. Pe măsură ce proprietarii și medicii veterinari au înțeles acest lucru, au apelat din ce în ce mai mult la serviciile noastre de diagnostic.

4. Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

Teo & Diana: Lucrăm aproximativ 80-90 ore pe săptămână, de obicei de luni până sâmbătă însă mai sunt și zile de duminică la care apelăm pentru a duce sarcinile până la capăt sau pentru a ne documenta în legătură cu anumite cazuri.

Teo: Ziua se împarte de obicei între facultate (predare și diagnostic citologic și histopatologic) și laborator (diagnostic citologic și histopatologic, recoltare de probe la sediu și în deplasare, numeroase discuții telefonice cu colegii de breaslă pentru a ne sfătui în legătură cu pacienții și minute sau ore de studiu, în funcție de cât de liberă este ziua respectivă sau de dificultatea cazurilor analizate).

Diana: Orice zi de lucru nu poate începe fără o cafea bună pregătită de însuși șeful nostru. În funcție de perioada lunii, predomină activitatea de diagnostic citologic și prelucrare a probelor sau cea administrativă și management însă, de obicei, se îmbină în egală măsură cu studiul, cu discuțiile telefonice cu medicii veterinari sau cu proprietarii.

5. Cum decurg colaborările cu cabinetele veterinare din București și din țară? Cine se ocupă de partea administrativă a laboratorului?

Diana: Mă ocup în proporție de 90% de partea administrativă. Este o provocare și pentru mine însă îmi face plăcere și încerc prin intermediul cărților, al cursurilor de perfecționare și al consultanței cu familia sau prietenii să iau cele mai bune decizii pentru Histovet. Colaborările cu cabinetele veterinare din București și din țară se desfășoară în principiu în baza unui contract, prin intermediul căruia asigurăm diverse beneficii. Colaborarea este armonioasă, de multe ori trecem de la o relație formală de prestator - beneficiar la un parteneriat strâns în care lucrăm la unison pentru a le oferi pacienților noștri servicii medicale veterinare de calitate și o viață cât mai bună.

6. Aveți un soft de evidență a clienților? Cum vă ajută el în activitatea de zi cu zi?

Diana: În momentul de față suntem în perioada de testare a primului nostru soft de evidență a clienților și a pacienților. Până acum puțin timp evidența se făcea doar scris, în registre specializate. Softul ne ajută foarte mult în eficientizarea anumitor activități - identificare pacienți/probe, trimitere rezultate și în efectuarea desfășurătoarelor pentru emiterea facturilor.

7. Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue?

Teo & Diana: În fiecare zi ne confruntăm cu lucruri noi, medicina veterinară avansează și, din păcate și varietatea bolilor și a agenților etiologici. Procentul variază între 20% și 30% și sperăm să ajungem la un echilibru din acest punct de vedere sau chiar să acordăm peste 50% din timp pregătirii continue.

Teo: Intenționez să dau în următorii ani examenul final pentru Diplomat ECVP (diplomat în patologie) iar pentru un succes cu siguranță procentul ar trebui să atingă 90%.

8. Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

Teo: Din punctul meu de vedere un om de succes este un om serios, care își asumă repsonsabilitatea în deciziile pe care le ia, care muncește, este ambițios, investește în pregătirea continuă, își atinge obiectivele propuse și reușește să își găsească un echilibru între viața personală și cea profesională.

Diana: Pe lângă cele enumerate de soțul meu, cred că este important să îți placă ceea ce lucrezi, să te hrănești cu ceea ce faci și să mergi în fiecare zi la locul de muncă cu zâmbetul pe buze.

9. Vă considerați o echipă de medici veterinari de succes?

Teo & Diana: Având în vedere cele definite anterior, suntem destul de aproape de succes.

10. Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Teo: Dacă aș lua-o de la capăt, cu siguranță aș face tot medicina veterinară însă probabil aș îmbina și mai mult partea de clinică cu partea de laborator. Sunt fascinat de microscopie însă mi-a fost destul de greu să renunț complet la partea de clinică. Mi-ar fi plăcut totuși să mă nasc mai târziu și să beneficiez de o medicină veterinară mai avansată, de mai multe materiale de studiu și oportunități.

Diana: Până în prezent mă surprinde plăcut faptul că pot spune că nu aș schimba nimic nici din punct de vedere profesional și nici personal.

11. Care sunt cele cinci lucruri pe care considerați că ar trebui să le știe orice tânăr la terminarea facultății de medicină veterinară? Ce l-ați sfătui: să își deschidă imediat propriul cabinet sau să se angajeze într-un cabinet veterinar privat mai întâi?

Teo: În primul rând, baza cunoștințelor de medicină generală se acumulează în timpul facultății și nu după, așa cum consideră mulți dintre studenți. La terminarea facultății ar fi bine
să aibă deja stabilit domeniul sau măcar două, trei domenii în care ar dori să practice și pentru care ar fi potriviți (ex: imagistică, medicină internă, medicină de laborator, fermă etc.). Absolvenții trebuie să știe că în medicina veterinară de calitate există concurență iar pentru a e reuși este nevoie de studiu personal, dedicare, sacrificii, flexibilitate și bun simț. Susținerea financiară nu este cel mai important lucru pentru a te realiza pe plan profesional, a avea susținere financiară nu înseamnă a fi un bun profesionist. Un tânăr absolvent, indiferent de cât de bine pregătit este din punct de vedere teoretic, are nevoie și de experiența practicii veterinare. A fi un bun teoretician nu înseamnă și a fi un bun practician. De aceea, sfatul meu prietenesc ar fi să se angajeze inițial într-un cabinet veterinar sau fermă sau laborator, pentru acumularea experienței și, ulterior, dacă au și spirit de manager, își pot deschide și propria afacere. Riscul deschiderii propriei afaceri este faptul că din cauza birocrației și a problemelor administrative poate scădea valoarea actului medical sau a performanțelor medicale.

12. Cum se împacă statutul de familie cu cel de colegi de serviciu?

Teo & Diana: În cazul nostru se împacă foarte bine. Desigur, sunt atât avantaje, cât și dezavantaje. Ca și avantaje, există mai multă înțelegere când vine vorba de volumul de muncă și de petrecerea majorității timpului la lucru sau studiu. Împărțind o pasiune comună și anume patologia, avem multe discuții comune, antrenante și de cele mai multe ori constructive. Lucrând în aceeași firmă, eforturile amândurora sunt canalizate în aceeași direcție iar majoritatea obiectivelor sunt comune. Pentru a menține o relație armonioasă este important ca fiecare să își găsească propria ramură de activitate pentru a evita posibile conflicte, propriul confort profesional. Din punct de vedere al dezavantajelor, plecările împreună în concediu sunt destul de dificile și scurte (3-4 zile maxim și de preferat în weekend).

 Articole cu același subiect: