Cartea lunii mai, Ești pe punctul de a face o greșeală teribilă de Olivier Sibony, pune pe masă o întrebare incomodă: cum e posibil ca oameni inteligenți, cu experiență și cu bune intenții să ia decizii profund greșite? Răspunsul, spune Sibony, nu ține de lipsă de informație. Ține de modul în care mintea noastră funcționează, cu tot cu scurtăturile ei.

Ce sunt biasurile cognitive și de ce ne privesc

Biasurile cognitive sunt tipare sistematice de gândire prin care creierul nostru se abate de la raționamentul logic. Creierul folosește scurtături mentale pentru a lua decizii rapid și cu efort minim. De cele mai multe ori sunt utile. Uneori duc la erori previzibile și repetabile.

Sibony nu se oprește la a le descrie. El întreabă ceva mai incomod: dacă știm că le avem, de ce continuăm să cădem în ele? Și mai ales, ce putem face, concret, ca să ne protejăm?

Efectul halo și prima impresie care colorează tot

Unul dintre biasurile discutate a fost efectul de halo, tendința de a judeca un întreg pe baza unei singure caracteristici. Andreea Grămescu a explicat cum prima impresie se formează în câteva secunde și colorează automat tot ce urmează, inclusiv modul în care interpretăm simptomele unui pacient sau evaluăm un coleg.

Capcana inerției, când continuăm pentru că am început

Unul dintre cele mai costisitoare biasuri discutate a fost tendința de a continua o direcție greșită, doar pentru că am investit deja în ea (bani sau timp sau chiar amândouă). Sibony o ilustrează cu exemple din marile corporații: divizia Saturn a General Motors, menținută ani în șir în ciuda pierderilor, sau decizia lui Kennedy în Criza din Cuba. Acest mecanism apare zilnic în deciziile corporative: proiecte care nu mai au sens, dar pe care nimeni nu vrea să le oprească pentru că „am mers atât de departe."

Dacă te afli într-o situație în care nu mai ești sigur de direcția aleasă, întreabă-te: dacă ai lua această decizie azi, de la zero, ai lua-o tot așa? Meriți un răspuns cât de poate de de sincer, chiar dacă poate fi incomod de acceptat. 

Camera de ecou și biasul de confirmare

Am ajuns și la unul dintre cele mai actuale subiecte, cum ne construim, fără să vrem, bule informaționale în care nu auzim decât ce confirmă ce știm deja. Algoritmii de social media amplifică acest mecanism, dar el există și offline: în cabinetul veterinar, în felul în care reacționăm la un client care pune la îndoială diagnosticul, în dinamica oricărei echipe.

Andreea a subliniat un paradox pe care Sibony îl descrie cu precizie: biasul de confirmare e cu atât mai greu de combătut cu cât expertiza e mai mare. Cu cât știi mai mult, cu atât ești mai convins că ai dreptate, și cu atât mai puțin ești dispus să asculți dovezi care contrazic ce crezi deja.

Cum ne apărăm: analiza pre-mortem și avocatul diavolului

Partea practică a adus pe masă două instrumente din carte pe care le poți aplica imediat. Cartea are peste 40 din care să alegi. Analiza pre-mortem înseamnă să îți imaginezi, înainte să iei o decizie, că aceasta a eșuat și să întrebi: de ce a eșuat? E o tehnică destul de simplă care forțează însă creierul să iasă din modul optimist implicit.

Avocatul diavolului, o altă tehnică propusă de Sibony, în care cineva din echipă are rolul explicit de a contrazice, poate fi dificil de implementat în cabinetele cu mai mulți medici. Dar devine cu adevărat complicat în echipele mici, acolo unde sunt doar doi medici și rolul riscă să alunece din funcțional în personal. Când ești în permanență „cel care contrazice" colegul cu care împarți și garda, și cafeaua, și responsabilitatea, tehnica își pierde neutralitatea și poate tensiona exact relația de care depinde bunul mers al cabinetului. O variantă modernă propusă în cadrul clubului: folosirea inteligenței artificiale pentru a simula perspective contrare, păstrând confidențialitatea procesului decizional. Poate chiar cu două sau mai multe instrumente AI, care să ofere argumente și contraargumente pe rând, pentru diverse situații.

Cât de liberi suntem cu adevărat?

Întrebarea cu care am închis întâlnirea a rămas fără un răspuns comod: dacă biasurile operează automat, dacă suntem atât de permeabili la scurtăturile mentale ale propriului creier, cât de libere sunt, de fapt, deciziile noastre?

Sibony nu e pesimist. Cunoașterea mecanismului e primul pas spre a-l recunoaște, atât în tine, cât și în ceilalți. Iar această conștientizare e poate cel mai valoros lucru pe care îl duci acasă din această carte. Una care merită citită cu un creion în mână și cu umorul necesar de a te recunoaște în fiecare capitol.

În luna iunie ne întâlnim din nou

Cartea lunii iunie este Conflicte de Edward de Bono,  o carte despre de ce creierul nostru tratează orice dezacord ca pe o luptă și cum putem ieși din acest tipar. O continuare firească a discuției de azi.

Înscrierile sunt deschise. Te așteptăm pe 21 iunie, ora 14:30, pe Zoom. O avem alături de noi pe Andreea Grămescu!