În inima satului românesc, medicul veterinar nu este doar cel care „tratează animalele”. El este pilonul legal și sanitar fără de care agricultura de subzistență și fermele mici și mijlocii pur și simplu nu pot exista legal. Recent, prin așa-numita „ordonanță trenuleț”, veniturile cabinetelor veterinare concesionare au fost reduse drastic, cu 50%. Această decizie nu este doar o cifră într-un tabel bugetar; este scânteia care poate declanșa un colaps rural generalizat.

În peisajul rural al României există o realitate discretă, dar obligatorie pentru funcționarea agriculturii și zootehniei: în fiecare comună, aproape fără excepție, funcționează un cabinet medical veterinar concesionar, aflat sub contract cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) județeană.

Aceste cabinete nu sunt simple „puncte de vaccinare”. Ele reprezintă infrastructura sanitar-veterinară de bază a statului român la nivel rural. Prin contractul de concesiune, medicii veterinari sunt obligați să asigure o serie de servicii de interes public, fără de care întregul sistem zootehnic s-ar bloca.

Printre aceste servicii se numără:

• vaccinarea antirabică a câinilor;
• vaccinarea obligatorie împotriva antraxului la bovine, ovine, caprine și cabaline;
• recoltarea de probe biologice pentru programele naționale de supraveghere;
• identificarea și crotalierea animalelor;
• introducerea și actualizarea datelor în SNIIA;
• emiterea documentelor de circulație a animalelor;
• eliberarea adeverințelor sanitar-veterinare necesare fermierilor.

Pentru toate aceste activități, cabinetele concesionare primesc sume stabilite prin contract, bani care nu reprezintă „subvenții”, ci plata unor servicii pe care statul este obligat să le asigure.

Ordonanța care taie coloana vertebrală a sistemului

Prin așa-numita „ordonanță trenuleț”, Guvernul României a decis reducerea cu aproximativ 50% a veniturilor cabinetelor veterinare concesionare. Pe hârtie, poate părea o ajustare bugetară. În realitate, este o amputare funcțională.

Pentru multe cabinete din mediul rural, aceste sume reprezentau baza supraviețuirii economice: salarii, carburant, materiale sanitare, taxe, mentenanță, aparatură minimă. Reducerea drastică a veniturilor înseamnă, pentru un număr mare de medici veterinari, un singur lucru: lacătul pe ușă.

Și aici începe să se rostogolească bulgărele.

Efectul de domino: de la cabinet închis la fermă falimentară

Medicul veterinar concesionar nu este un prestator opțional. El este o verigă obligatorie într-un mecanism birocratic și sanitar extrem de strict.

Fermierii din fiecare comună depind direct de medicul veterinar pentru:

• identificarea animalelor (crotaliere);
• înregistrarea acestora în SNIIA;
• emiterea formularelor de mișcare;
• adeverințe privind statusul de sănătate al exploatației;
• dovada efectuării vaccinărilor și analizelor obligatorii.

Fără aceste documente, fermierii nu pot:

• depune cererile pentru subvențiile APIA;
• accesa măsuri de sprijin sau axe de finanțare;
• vinde legal animale;
• transporta animale;
• demonstra conformitatea sanitar-veterinară a exploatației.

Cu alte cuvinte, fără medic veterinar concesionar funcțional, ferma nu mai există juridic și economic.

Întrebarea pe care nimeni nu pare să o fi pus

Dacă medicii veterinari concesionari intră în faliment:

• cine va crotalia animalele?
• cine va introduce datele în SNIIA?
• cine va emite documentele de circulație?
• cine va certifica statusul de sănătate al exploatațiilor?
• cine va permite fermierilor să acceseze subvențiile APIA?

Statul? Cu ce personal? Cu ce logistică? Cu ce bani?

Realitatea este simplă și incomodă: acest sistem nu are redundanță. El funcționează pentru că medicul veterinar din comună îl ține în viață zilnic, adesea pe resurse proprii, dincolo de contracte și ore de program.

Un risc sistemic, nu o problemă de breaslă

Aceasta nu este o problemă „a medicilor veterinari”. Este o problemă de siguranță sanitar-veterinară, de funcționare a agriculturii, de acces la subvenții, de stabilitate economică rurală.

Când dispare medicul veterinar:

• dispar actele;
• dispar subvențiile;
• dispar fermele mici și mijlocii;
• dispare producția locală;
• crește vulnerabilitatea sanitară;
• se adâncește depopularea satului românesc.

Reducerea cu 50% a veniturilor cabinetelor concesionare nu este o economie bugetară. Este o investiție sigură în haos administrativ și faliment rural.

Medicul veterinar concesionar nu este un cost. Este o infrastructură critică. Când tai infrastructura, nu economisești — blochezi sistemul.

Iar când sistemul cade, nota de plată nu o vor achita medicii veterinari, ci fermierii, comunitățile rurale și, în final, statul român.

Bulgărele a pornit deja la vale. Întrebarea nu mai este dacă va lovi, ci cât de tare și pe cine.