Cynthia M. Otto și Clara Wilson, cercetătoare la Școala de Medicină Veterinară din cadrul University of Pennsylvania, împreună cu alți colegi, au demonstrat existența unui profil olfactiv specific hemangiosarcomului, cancer canin extrem de agresiv la câinii antrenați. Descoperirea deschide perspective importante pentru dezvoltarea unor metode mai eficiente de screening și a unor tratamente îmbunătățite.

Cancerul reprezintă una dintre principalele cauze de deces atât la oameni, cât și la animalele de companie, studiile indicând că între o treime și jumătate dintre câini dezvoltă o formă de cancer pe parcursul vieții.

Hemangiosarcomul este un cancer malign al celulelor vaselor de sânge, caracterizat prin evoluție rapidă și diagnostic tardiv. De cele mai multe ori, boala este descoperită abia după ce un câine aparent sănătos suferă un colaps brusc, motiv pentru care este considerată o afecțiune „tăcută”, cu impact sever asupra supraviețuirii.

În prezent, nu există metode de diagnostic care să permită depistarea precoce a hemangiosarcomului, iar prognosticul este rezervat odată ce boala este confirmată.

Pentru a aborda această problemă, echipa de cercetare a evaluat dacă hemangiosarcomul prezintă o semnătură olfactivă distinctă, bazată pe un anumit tipar de compuși organici volatili detectabili de câini. Rezultatele studiului au fost publicate în The Veterinary Journal.

Dr. Clara Wilson a explicat că mirosurile percepute de oameni și animale sunt, de fapt, compuși organici volatili, iar câinii au capacitatea de a detecta aceste substanțe la concentrații mult mai mici decât oamenii. Ea a subliniat că acești compuși joacă un rol esențial în abilitatea câinilor de a identifica afecțiuni complexe, inclusiv cancerul.

În studiu au fost implicați cinci câini de biodetecție, antrenați anterior să recunoască mirosuri asociate cu alte boli, precum boala cronică de epuizare, tulburarea de stres posttraumatic sau anumite tipuri de cancer uman. Aceștia au participat la teste dublu-orb care au inclus probe de ser sanguin provenite de la câini cu hemangiosarcom confirmat, câini cu alte afecțiuni non-neoplazice și câini sănătoși. Fiecare câine a evaluat seturi de probe corelate, fără ca vreuna dintre acestea să fi fost utilizată în sesiunile de antrenament.

Dr. Wilson a descris utilizarea olfactometrelor ca fiind esențială pentru obiectivitatea testelor, menționând că aceste dispozitive avansate permit înregistrarea precisă a momentului în care câinele investighează o probă și confirmarea corectă a răspunsului printr-un semnal auditiv asociat recompensei.

Analiza rezultatelor a arătat că, în medie, câinii au identificat corect probele de hemangiosarcom în aproximativ 70% dintre cazuri, un nivel de acuratețe comparabil cu cel raportat în studiile privind detectarea cancerului uman cu ajutorul câinilor. Dr. Wilson a subliniat că acest rezultat este deosebit de încurajator, având în vedere complexitatea mirosului asociat cancerului.

Rezultatele confirmă existența unui profil olfactiv detectabil al hemangiosarcomului, obiectivul principal al acestui studiu de tip „proof of concept”. Următorul pas ar putea fi dezvoltarea unui test sau a unui dispozitiv capabil să identifice această semnătură olfactivă fără a fi necesară intervenția directă a câinilor.

Dr. Wilson a menționat că un astfel de test ar putea fi utilizat ca metodă de screening anual, având rolul de a semnala din timp o posibilă problemă și de a orienta proprietarii către investigații suplimentare, precum ecografia sau tomografia computerizată, într-un stadiu în care boala este încă tratabilă.

Cynthia M. Otto a explicat că depistarea precoce ar putea preveni răspândirea bolii, metastazarea fiind principalul factor care face hemangiosarcomul atât de devastator. În astfel de situații, medicii veterinari ar putea lua în considerare intervenții chirurgicale timpurii, precum splenectomia, sau inițierea mai rapidă a chimioterapiei, crescând șansele de supraviețuire.

În plus, identificarea timpurie a bolii ar permite testarea unor terapii noi în cadrul studiilor clinice. Dr. Wilson a apreciat aceste rezultate ca fiind un prim semn de speranță, subliniind că cercetările viitoare ar putea transforma această descoperire într-un instrument de screening valoros pentru practica veterinară și într-o oportunitate de a evalua un număr mai mare de opțiuni terapeutice pentru câinii afectați.

Sursa: eurekalert.org