Un grup internațional de experți în cogniția canină a elaborat un set de ghiduri destinate medicilor veterinari pentru diagnosticarea și monitorizarea sindromului de disfuncție cognitivă canină (CCDS), cunoscut și sub denumirea de demență canină. Documentul propune o definiție standardizată a afecțiunii și criterii practice de diagnostic, fiind conceput atât pentru sprijinirea activității clinice, cât și a cercetării, în contextul îngrijirii câinilor vârstnici cu probleme cognitive.

Potrivit autorilor, numărul cazurilor de CCDS diagnosticate este în creștere, însă până acum nu a existat o metodă unitară de diagnostic. 

„Observăm din ce în ce mai des diagnostice de CCDS, dar nu există o metodă standardizată pentru stabilirea acestuia”, explică Natasha Olby, Dr. Kady M. Gjessing și Rahna M. Davidson profesori distinși de gerontologie la Universitatea de Stat din Carolina de Nord. Olby conduce grupul de lucru și este autorul corespondent al studiului. „Ne-am propus să oferim această metodă standardizată ca punct de plecare, care să poată fi dezvoltată în timp”, adaugă aceasta.

Similar bolii Alzheimer la oameni, CCDS este definit ca un sindrom neurodegenerativ cronic, progresiv și asociat cu înaintarea în vârstă, caracterizat prin modificări cognitive și comportamentale. Printre aceste schimbări se pot număra niveluri neobișnuite de activitate, tulburări de somn, anxietate, murdărirea locuinței, precum și dificultăți de învățare și memorie.

Interesul pentru găsirea unor tratamente pentru CCDS este în creștere. „Vestea bună este că există un interes tot mai mare pentru dezvoltarea tratamentelor pentru CCDS”, afirmă Natasha Olby. Ea subliniază însă că, pentru a face acest lucru posibil, este necesară mai întâi o definiție a afecțiunii acceptată de toți specialiștii.

Grupul de lucru a creat o schemă de diagnostic sub forma unui flux decizional, care ajută medicii veterinari să stabilească diagnosticul cu două niveluri diferite de certitudine. De asemenea, au fost propuse trei grade de severitate a bolii, de la forme ușoare până la afectări debilitante.

Recomandările includ începerea monitorizării câinilor pentru modificări cognitive prin chestionare de rutină dedicate câinilor seniori, începând cu vârsta de aproximativ 7 ani. Dacă îngrijitorii observă anomalii comportamentale, se recomandă utilizarea unei scale CCDS, un chestionar mai detaliat, urmat de monitorizare continuă la fiecare șase luni. De la vârsta de 10 ani, utilizarea unei scale CCDS la fiecare șase luni este recomandată pentru toți câinii.

Etapa următoare constă în excluderea altor afecțiuni prin examene fizice și neurologice, inclusiv investigații imagistice ale creierului, atunci când acestea sunt disponibile.

Autorii speră că definirea clară a CCDS și stabilirea criteriilor de diagnostic vor contribui la îmbunătățirea metodelor de diagnostic și la dezvoltarea unor opțiuni terapeutice mai bune. „Am selectat participanții acestui grup de lucru dintre experții din domeniu care fie lucrează activ în prezent cu CCDS, fie au contribuit istoric la stabilirea standardelor, de la cei care au definit inițial afecțiunea până la cei care au transpus-o în practica clinică”, explică Natasha Olby. Ea precizează că documentul este gândit ca un material de lucru care poate fi actualizat pe măsură ce cunoștințele despre boală evoluează.

Studiul a fost publicat în Journal of the American Veterinary Medical Association.

Articol: Natasha J. Olby et al, The Canine Cognitive Dysfunction Syndrome Working Group guidelines for diagnosis and monitoring of canine cognitive dysfunction syndrome, Journal of the American Veterinary Medical Association (2025). DOI: 10.2460/javma.25.10.0668

Sursa: phys.org