Peritonita infecțioasă felină (PIF) a devenit o boală tratabilă și, în cele mai multe cazuri, vindecabilă. Noi ghiduri europene și americane consolidează această realitate clinică și aduc actualizări privind protocoalele de tratament, monitorizarea pacienților și gestionarea comorbidităților.

Ghidurile ABCD 2026: ce este nou

Documentul „Update on Treatment of Feline Infectious Peritonitis: European Advisory Board on Cat Diseases (ABCD) Guidelines", publicat în aprilie 2026 în revista Viruses, reprezintă cea mai recentă actualizare a ghidurilor europene de tratament al PIF, revizuite ultima dată comprehensiv în 2023.

Principala noutate practică: un curs de tratament de 42 de zile cu GS-441524 oral poate fi la fel de eficace ca schema standard de 84 de zile. Autorii subliniază că durata mai scurtă reduce costurile, diminuează riscul problemelor de complianță, scade stresul asociat administrării și reduce frecvența efectelor adverse — cu implicații directe asupra accesului la tratament.

Ghidurile actualizate acoperă, de asemenea:

• datele disponibile pentru GS-441524, remdesivir și molnupiravir
• strategii de monitorizare și prognostic
• managementul manifestărilor clinice diferite ale PIF și al comorbidităților frecvente
• rolul glucocorticoizilor în doze antiinflamatorii sau imunosupresoare ca adjuvant în situații specifice, cum ar fi anemia hemolitică imunomediată asociată PIF

GS-441524 oral: prima linie de tratament

Ghidul susținut de Feline Veterinary Medical Association (FelineVMA, 2025) confirmă că administrarea orală a GS-441524 este preferată față de formulările injectabile, cu excepția cazurilor în care pisica nu poate înghiți, este grav deshidratată sau extrem de slăbită. Formulările tablete sau lichide sunt mai ușor de dozat cu precizie, potențial mai economicoase pe termen lung și asociate cu mai puține efecte adverse față de injecțiile subcutanate — dureroase și mai prost tolerate.

Aproximativ 10–15% din pisicile tratate cu GS-441524 recidivează, moment în care medicul veterinar poate opta pentru creșterea dozei sau schimbarea schemei terapeutice.

Molnupiravir: a doua linie, cu rezerve

Molnupiravir s-a dovedit eficace în studii recente, cu o rată de supraviețuire la șase luni de 77% într-un studiu prospectiv pe 73 de pisici cu forme umede și uscate de PIF (Journal of Feline Medicine and Surgery, 2025). Cu toate acestea, este recomandat ca tratament de linia a doua, după GS-441524, din cauza unui profil de efecte adverse mai pronunțat:

• tulburări gastrointestinale
• neutropenie
• efect teratogen
• risc de afectare a cartilajului și creșterii osoase, care poate duce la urechi pliate la pisicile în tratament — efect advers observat clinic și documentat fotografic în publicațiile recente

Mecanismul de acțiune al molnupiravir — mutageneza virală — este considerat mai puțin sigur față de analogii nucleozidici.

Inhibitorii de protează: rol adjuvant, nu monoterapie

Agenții care inhibă proteaza 3C-like (GC-376, nirmatrelvir) sunt mai puțin studiați față de analogii nucleozidici și nu sunt recomandați ca monoterapie. Pot fi utilizați ca adjuvante în cazurile refractare, recidivate sau severe care nu răspund la doze adecvate de GS-441524.

Viața după PIF: o nouă frontieră clinică

Pe măsură ce tot mai multe pisici supraviețuiesc bolii, cercetătorii încep să documenteze afecțiuni care apar în timpul sau după tratamentul PIF:

• Limfom cu celule mari (LCL): un studiu publicat în JFMS (martie 2026) descrie patru cazuri de LCL apărute în doi ani de la diagnosticul și tratamentul cu succes al PIF, într-o cohortă de 202 pisici. Autorii sugerează că suprastimularea imunitară asociată PIF ar putea avea consecințe negative pe termen lung.
• Miocardită: un studiu publicat în Journal of Veterinary Internal Medicine (mai 2026) de dr. Petra Cerna și colaboratori demonstrează că pisicile cu PIF pot prezenta markeri crescuți de leziune miocardică și inflamație cardiacă.
• Alte observații: limfocitoză, eozinofilie și limfadenomegalie abdominală persistentă au fost raportate la pisicile tratate cu GS-441524.

Monitorizarea pe termen lung a pisicilor vindecate de PIF devine astfel o componentă din ce în ce mai importantă a practicii clinice.

Sursa: avma.com