Terapia cu fluide este un pilon de bază al practicii veterinare, de la prescrierea de fluide subcutanate pentru pacientul felin cu boală renală cronică la tratarea câinelui aflat în criză.

Ghidul 2024 al Asociației Americane a Spitalelor de Animale (AAHA) privind terapia cu fluide, publicat la 7 iunie, oferă răspunsuri privind tipul de fluide care trebuie selectat, cantitatea care trebuie administrată și durata de administrare în diferite situații.

Asociația spune că ghidurile nu numai că oferă o reîmprospătare detaliată a principiilor de bază ale terapiei cu fluide, dar și ghidează practicianul ocupat printr-o varietate de scenarii comune în care fluidele sunt utilizate - de la anestezie, la resuscitare, la tratamentul pacientului bolnav.

Ghidul oferă o prezentare generală a dinamicii fluidelor organismului și oferă recomandări practice pentru selectarea fluidelor, calcularea ratelor de administrare și alegerea căilor de administrare la câini și pisici în scopul resuscitării, rehidratării și menținerii.

Documentul cuprinde, de asemenea, recomandări privind terapia cu fluide pentru pacienții anesteziați, pacienții cu afecțiuni comune și cei cu afecțiuni care prezintă provocări speciale în ceea ce privește terapia cu fluide. În plus, ghidurile detaliază parametrii de monitorizare a pacienților, evidențiază metodele de prevenire a supraîncărcării cu lichide, descriu opțiunile de administrare a lichidelor și abordează controversele și concepțiile greșite în terapia cu lichide.

Conform AAHA, cele mai importante trei concluzii privind principiile generale ale terapiei cu fluide sunt următoarele:

1. Fluidele sunt medicamente și trebuie prescrise corespunzător pentru a atinge rapid obiectivele terapeutice dorite și pentru a reduce la minimum complicațiile.
2. Fiecare compartiment de fluide corporale - intracelular, interstițial și intravascular - poate necesita o prescripție diferită de fluide, adaptată la nevoile individuale ale pacientului.
3. Atribuirea arbitrară a unei rate sau doze de fluide poate contribui la morbiditatea și mortalitatea pacientului și poate duce la ratarea obiectivelor de terapie cu fluide.

De asemenea, AAHA indică două acțiuni importante:

• Evaluarea echilibrul lichidian al pacientului la intervale regulate. Pe măsură ce starea clinică a pacientului progresează, prescripția de lichide trebuie ajustată în funcție de nevoile curente, de răspunsul la terapie și de evoluția bolii.
• Alegerea unei căi de administrare a lichidelor în funcție de gravitatea deficitului de lichide și de capacitatea pacientului de a lua lichide pe cale orală sau prin intermediul unei sonde de alimentare.
  • Hipovolemia necesită întotdeauna administrarea intravenoasă sau intraosoasă de lichide.
  • Deshidratarea poate fi corectată prin administrarea intravenoasă, subcutanată sau enterală de lichide sau printr-o combinație a acestor căi.

„Fluidele sunt medicamente care sunt prescrise pacienților și, la fel ca orice medicament, acestea trebuie utilizate într-un mod care să permită atingerea obiectivelor terapeutice și minimizarea complicațiilor”, este concluzia subliniată într-un grafic care rezumă ghidurile dintr-o privire.

Alte resurse online includ exemple de cazuri, răspunsuri la întrebări frecvente, un poster și un videoclip.

O versiune a acestui articol apare în ediția tipărită din noiembrie 2024 a JAVMA

Surse:

• avma.org
• aaha.org