Un studiu longitudinal publicat în Frontiers in Veterinary Science arată că lungimea pasului membrelor anterioare scade pe măsură ce câinii dezvoltă declin cognitiv, independent de vârsta cronologică. Descoperirea sugerează că modificările de mers pot fi un indicator clinic util în detectarea precoce a sindromului de disfuncție cognitivă canină.

Contextul cercetării

La om, modificările de mers apar adesea cu ani înainte de primele semne de pierdere a memoriei. Pași mai scurți, mai înceți și uneori nesiguri au fost documentați ca semne precoce ale demenței umane, atribuite deteriorării cortexului frontal și cerebelului. Cercetătorii de la North Carolina State University au investigat dacă un mecanism similar funcționează și la câine.

Designul studiului

Studiul a urmărit 88 de câini seniori și geriatrici, femele și masculi, rase pure și mixte, incluși în Longitudinal Study of Canine Neuroaging. Câinii au fost înrolați când atingeau 75% din speranța de viață specifică taliei și rasei, corespunzând unei vârste medii de 12,7 ani.

La fiecare șase luni, câinii erau aduși la laborator pentru trei zile consecutive, unde li se efectuau examinări fizice, neurologice, fiziologice și ortopedice. Proprietarii completau chestionare standardizate, printre care Canine Dementia Scale (CADES) pentru evaluarea declinului cognitiv și Canine Brief Pain Inventory (CBPI) pentru durerea cronică.

Evaluarea mersului se realiza pe o pistă de 5 metri, câinii mergând în ritmul propriu, fără încurajări verbale, recompense sau alte stimulente externe. S-au analizat lungimea absolută și lungimea relativă a pasului (ajustată pentru talia corporală).

Ce au descoperit

Lungimea relativă a pasului membrelor anterioare a scăzut progresiv de-a lungul vizitelor. Analiza statistică a arătat că această reducere nu era determinată semnificativ de vârsta cronologică în sine, ci de scorul CADES: cu cât declinul cognitiv era mai pronunțat, cu atât pasul anterior era mai scurt. O creștere de 10 puncte în scorul CADES a corespuns unei reduceri de 1,2% a lungimii relative a pasului anterior.

Membrul posterior nu a arătat modificări semnificative, nici în raport cu vârsta, nici cu declinul cognitiv.

"Este fascinant să vedem că declinul cognitiv afectează diferit membrul anterior față de cel posterior. Cortexul cerebral integrează mai multe informații senzoriale în circuitele neuronale care produc pașii membrelor anterioare, astfel că pierderea integrării senzoriomotorii de nivel înalt le afectează diferit", a explicat autoarea principală, dr. Natasha J. Olby, profesor de neurologie și neurochirurgie veterinară.

Durerea cronică, evaluată prin CBPI, a contribuit și ea la scurtarea pasului anterior, deși efectul declinului cognitiv a fost mai mare decât cel al vârstei singure.

Implicații clinice

Autorii propun lungimea pasului anterior ca măsură obiectivă de mobilitate, utilă în monitorizarea clinică a câinilor vârstnici. Dr. Olby recomandă ca proprietarii care observă că pasul anterior al câinelui devine mai scurt să consulte medicul veterinar, precizând că există cauze alternative tratabile, precum durerea artritică sau afecțiunile cervicale, dar și că, în cazul unui diagnostic de declin cognitiv, există intervenții de stil de viață care pot fi implementate, chiar dacă boala nu are în prezent un tratament curativ.

Sursa: Rafatpanah Baigi S et al. "Thoracic limb stride length is associated with cognitive impairment in aging dogs." Frontiers in Veterinary Science, 2026. DOI: 10.3389/fvets.2026.1814017