Un studiu de la North Carolina State University sugerează că nivelurile scăzute ale raportului amoniu-creatinină în urină se asociază cu o progresie mai rapidă a bolii renale cronice și cu rate de mortalitate mai ridicate la câini.

Cercetătorii de la North Carolina State University au identificat un potențial biomarker non-invaziv pentru evaluarea prognosticului în boala cronică de rinichi (BCR) la câini: raportul amoniu-creatinină urinar (UACR — urine ammonia-to-creatinine ratio). Studiul, publicat în Journal of Veterinary Internal Medicine, arată că un UACR scăzut se asociază cu supraviețuire mai scurtă, progresie accelerată a bolii și mortalitate mai ridicată prin insuficiență renală.

Clarificare terminologică importantă

Înainte de a detalia rezultatele, autorii subliniază o distincție esențială: în medicina veterinară, UACR desemnează raportul amoniu-creatinină urinar, în timp ce în medicina umană, un termen similar — uACR — se referă la raportul albumină-creatinină urinar. Cele două concepte nu sunt interschimbabile.

Contextul cercetării

La om, incapacitatea rinichilor de a excreta acizi precum amoniul prin urină duce la acidoză metabolică — o acumulare de acizi în organism cu consecințe grave asupra stării generale și cu prognostic mai rezervat în BCR. Legătura dintre excreția redusă de amoniu și progresia accelerată a bolii renale este bine documentată în medicina umană, însă datele echivalente pentru câini erau limitate.

„În medicina umană, există o legătură clară între excreția redusă de amoniu pe 24 de ore și progresia accelerată a bolii renale. Deoarece nu existau suficiente informații despre această relație la câinii cu boală cronică de rinichi, am proiectat studiul pentru a vedea dacă nivelurile UACR s-ar putea asocia cu progresia bolii și cu evoluția pacienților", explică Autumn Harris, profesor asociat de nefrologie-urologie la NC State și primul autor al studiului.

Design și rezultate

În studiu au fost înrolați 50 de câini — 22 femele și 28 masculi — monitorizați pentru BCR în stadiile IRIS 2-4 (clasificare bazată pe nivelul creatininei serice) și menținuți pe dietă terapeutică renală. După recoltarea probelor inițiale de sânge și urină pentru stabilirea valorilor de referință, animalele au fost evaluate de încă patru ori pe parcursul a 12 luni.

Rezultatele principale:

Câinii cu un UACR sub 2,0 la momentul înrolării au prezentat un risc de trei ori mai mare de deces prin insuficiență renală, o progresie semnificativ mai rapidă a bolii și timp de supraviețuire mai scurt comparativ cu cei cu valori UACR mai ridicate.

Un alt rezultat notabil: UACR s-a dovedit un marker mai precoce al dereglării acido-bazice decât unii parametri clasici de laborator, precum bicarbonatul seric. La majoritatea câinilor din studiu, concentrațiile serice de bicarbonat erau normale, în timp ce UACR prezenta deja anomalii — sugerând că alterarea excreției urinare de amoniu precede modificările detectabile prin analize de sânge.

Implicații clinice

„Aceste rezultate indică faptul că UACR ar putea servi drept biomarker clinic util și non-invaziv pentru identificarea câinilor cu risc de progresie a bolii renale cronice, care ar putea beneficia de o intervenție alcalinizantă timpurie și țintită", afirmă Harris. „În plus, UACR ar putea fi utilizat pentru a contribui la stabilirea prognosticului, permițând intervenții care să îmbunătățească calitatea vieții acestor animale."

Studiul a fost realizat în colaborare cu cercetători de la University of Florida și este publicat în Journal of Veterinary Internal Medicine (DOI: 10.1093/jvimsj/aalag100).

Sursă: Harris AN et al., „Association of impaired ammonia excretion with survival in dogs with stable chronic kidney disease", Journal of Veterinary Internal Medicine, 2026