Ingerarea xylitolului de către câini poate duce la creșterea concentrației de insulină din sânge, ceea ce poate provoca hipoglicemie, toxicitate hepatică și insuficiență hepatică. Totuși, există o lipsă de claritate în ceea ce privește legătura dintre doza ingerată și apariția problemelor hepatice, iar semnele clinice ale intoxicației sunt adesea vagi și pot fi confundate cu alte afecțiuni. Un studiu recent a identificat indicatori timpurii după ingerarea xylitolului care ar putea ajuta medicii veterinari să identifice câinii predispuși la afectarea ficatului.

Studiul, publicat în Journal of Veterinary Emergency and Critical Care, a analizat relația dintre istoricul pacientului, semnele clinice, metodele de decontaminare și testele inițiale efectuate la fața locului, și dezvoltarea hepatopatiei la câinii care au ingerat xylitol.

Cercetătorii au revizuit retrospectiv dosarele a 95 de câini de la un spital universitar veterinar și o clinică privată din SUA. Au fost înregistrate detalii precum vârsta și rasa câinilor, momentul ingerării, doza și sursa xylitolului, semnele clinice la prezentare, metodele de decontaminare și rezultatele testelor efectuate la fața locului.

Jumătate dintre câini (50%) au dezvoltat hepatopatie, definită prin creșterea nivelului de alaninaminotransferază în primele 24 de ore de la ingerare. Niciun câine nu a prezentat insuficiență hepatică. Doza medie ingerată a fost de 0,8 g/kg și nu a fost semnificativ asociată cu dezvoltarea hepatopatiei. De asemenea, sursa xylitolului nu a fost legată de afectarea ficatului, cele mai frecvente surse fiind guma de mestecat și produsele de patiserie.

Majoritatea câinilor (65%) nu prezentau semne clinice înainte de prezentare. Cele mai frecvente semne clinice au fost vărsăturile, urmate de convulsii, tulburări de coordonare, slăbiciune și letargie. Câinii care prezentau semne clinice înainte de prezentare aveau de 1,95 ori mai multe șanse să dezvolte hepatopatie decât cei fără semne clinice.

Provocarea vărsăturii a fost aplicată la 77% dintre câini, iar cei cărora li s-au provocat vărsături au fost mai puțin predispuși la hepatopatie decât cei care nu au beneficiat de această procedură. Patru câini au primit o doză de cărbune activ, iar aceștia au avut, de asemenea, un risc mai mic de hepatopatie.

Hipokaliemia la prezentare a fost asociată cu dezvoltarea hepatopatiei. Nivelul de glucoză din sânge la prezentare, proteinele plasmatice totale, concentrația de lactat la prezentare și nivelul de potasiu la 24 de ore după prezentare nu au fost asociate cu afectarea ficatului.

Limitările studiului includ faptul că a fost realizat retrospectiv, fără standardizare a tratamentelor; majoritatea câinilor au fost urmăriți doar până la 48 de ore după ingerare, deci hepatopatia care apare mai târziu ar fi putut fi trecută cu vederea; și prezența co-ingestiei altor substanțe la 12 câini, care ar fi putut influența rezultatele.

Articol: Lovell T, Peterson K, Kundu D, Mochel JP & Walton RAL (2025) Retrospective Evaluation of the Incidence and Risk Factors Associated with the Development of a Hepatopathy in Xylitol Ingestion: 95 Dogs (2018–2022). Journal of Veterinary Emergency and Critical Care. https://doi.org/10.1111/vec.70041

Sursa: bsava.com