Cercetătorii au descoperit că testul de stimulare cu arginin-vasopresină (AVP) reprezintă o metodă fiabilă de evaluare a funcției endocrine la mânjii bolnavi. Lucrarea, publicată în Journal of Veterinary Internal Medicine, ar putea duce la identificarea și tratarea mai rapidă a afecțiunilor, îmbunătățind ratele de supraviețuire ale mânjilor cu disfuncție a axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale.

Funcționarea corectă a sistemului endocrin, responsabil de eliberarea hormonilor în sânge, este importantă pentru supraviețuirea mânjilor nou-născuți. Aceștia prezintă însă cel mai mare risc de disfuncție hormonală, deoarece sistemul lor endocrin nu este complet dezvoltat la naștere. Dacă un mânz nou-născut se îmbolnăvește, iar sistemul său endocrin nu răspunde corespunzător, șansele sale de supraviețuire scad.

Rolul axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale

„Axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală este deosebit de importantă pentru supraviețuirea mânjilor”, afirmă Katarzyna Dembek, profesor asociat de medicină ecvină la North Carolina State University. „Asta pentru că, atunci când un mânz este bolnav, se stimulează axa pentru a elibera un amestec de hormoni: hormonul adrenocorticotrop (ACTH), hormonul eliberator de corticotropină (CRH), arginin-vasopresina (AVP) și cortizolul, hormonul de stres, care ajută organismul să facă față bolilor critice”, adaugă Dembek.

„Stimularea cu ACTH, care indică cortexului suprarenal să producă cortizol, este metoda standard actuală pentru testarea funcției endocrine la cai, deși studiile au arătat o fiabilitate și o performanță scăzute la mânjii aflați în stare critică”, spune Dembek.

„Arginin-vasopresină (AVP) stimulează eliberarea de ACTH și are avantajul suplimentar de a fi principalul hormon eliberator de adrenocorticotropină la cai. Ne-am dorit să stabilim dacă stimularea cu AVP ar putea fi utilă pentru testarea funcției endocrine la mânji”, explică Dembek.

Studiul și rezultatele

Dembek și echipa de cercetare au analizat un grup de 60 de mânji nou-născuți (cu vârsta sub o săptămână): 15 sănătoși, 19 cu sepsis și 26 bolnavi, dar fără sepsis. Cercetătorii au administrat AVP, apoi au măsurat nivelurile de ACTH și cortizol din sânge la intervale de 15, 30, 60 și 90 de minute după administrare. Aceștia au constatat că valorile de ACTH și cortizol au crescut la toate grupurile la 15-30 de minute după administrarea AVP. La mânjii cu sepsis, atât nivelurile de ACTH, cât și cele de cortizol au fost mai scăzute decât la celelalte grupuri, iar creșterea acestora a fost mai lentă.

Cercetătorii au considerat rezultatele promițătoare nu doar pentru diagnosticarea disfuncției axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, ci și ca posibil indicator al prematurității la mânji.

„Acest studiu arată că stimularea cu AVP este promițătoare în determinarea gravității bolii la un mânz și ar putea ajuta la o intervenție timpurie, în special la mânjii care nu prezintă multe semne clinice de boală”, spune Dembek. „Iar la mânjii la care nu am observat nicio schimbare reală față de valoarea inițială, lipsa producției de cortizol ar putea indica faptul că aceștia sunt prematuri”, adaugă cercetătoarea.

Diagnosticarea timpurie a disfuncției axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale și a lipsei de cortizol permite utilizarea terapiei cu hidrocortizon la mânjii bolnavi, pentru a le crește șansele de supraviețuire. O abordare similară, aflată în prezent în curs de studiu de către Dembek, poate fi aplicată și cailor adulți aflați în stare critică.

Sursa: phys.org