Un nou studiu, publicat în American Journal of Veterinary Research, a explorat dacă pisicile cu tulburări inflamatorii sau dermatologice manifestă profiluri comportamentale diferite față de pisicile sănătoase și a investigat efectele comportamentale ale tratamentului cu corticosteroizi în pisicile inflamate. Tulburările gastrointestinale și dermatologice au fost alese, deoarece există dovezi că microbiota intestinală influențează comportamentul printr-un răspuns mediat imunitar și s-a sugerat că microbiota pielii ar putea influența și comportamentul.

Datele despre comportamentul pisicilor în mediul lor de acasă au fost colectate din chestionarele de evaluare a comportamentului (Fe-BARQ) completate de proprietarii de pisici, care măsoară 38 de categorii de activități, comportamente și interacțiuni ale pisicilor. Au fost selectate o gamă de categorii de comportament pentru a evalua starea afectivă a pisicilor, reactivitatea, exprimarea comportamentelor instinctuale feline și comportamentele solicitante de îngrijire, comparându-le între grupuri. Pisicile au fost împărțite în funcție de statutul inflamator, fiind sănătoase sau inflamate. Cele cu inflamație au fost împărțite suplimentar în funcție de sursa inflamației și tratamentele farmaceutice (medicamente psihotrope, steroizi antiinflamatori și nonsteroizi antiinflamatori). Datele chestionarului au fost obținute pentru 97 de pisici (58 sănătoase și 39 inflamate).

Pisicile din grupul inflamat au manifestat mai multe comportamente solicitante de îngrijire și care atrag atenția decât pisicile sănătoase; în mod specific, mârâitul (probabilitatea ca pisica să mârâie când este mângâiată și când se află pe genunchii unei persoane), antrenabilitatea (cât de bine răspunde pisica la apeluri, comenzi verbale simple și ascultă atent la tot ce spun sau fac proprietarii) și sociabilitatea (probabilitatea ca pisica să fie confortabilă și relaxată în prezența oamenilor la adunări sociale sau atunci când este mângâiată sau se joacă cu persoane necunoscute).

Pisicile inflamate au prezentat, de asemenea, mai multe comportamente anxioase decât pisicile sănătoase, precum frica de noutate (neliniște atunci când zona de odihnă a pisicii este modificată și când obiecte necunoscute sunt introduse în casă). Pisicile tratate cu corticosteroizi au manifestat comportamente mai anxioase, inclusiv comportamente de separare, decât pisicile sănătoase și cele din grupul nonsteroid.

Incidența mai mare a mârâitului la pisicile inflamate este probabil legată de încercările acestora de a căuta confort de la proprietarii lor sau de a se auto-consola; autorii interpretează acest lucru ca o creștere a disconfortului și/sau stresului acestor pisici. Pisicile inflamate care primeau medicamente psihotrope au manifestat mai puțin mârâit, în timp ce nu a existat nicio diferență între pisicile care primeau steroizi și cele sănătoase, sugerând că tratamentele cu corticosteroizi reduc disconfortul fizic și nevoia rezultată de a căuta confort sau auto-consolare prin răspunsul inflamator.

Creșterea antrenabilității la pisicile inflamate sugerează că acestea sunt mai motivate de mâncare, atenție și afecțiune decât pisicile sănătoase. Creșterea sociabilității față de oameni la pisicile inflamate ar putea fi datorată încercărilor acestora de a atenua disconfortul GI solicitând mâncare sau de a reduce stresul și anxietatea prin contactul cu oamenii. Creșterea fricii de noutate la pisicile inflamate indică o anxietate mai mare comparativ cu pisicile sănătoase. Deoarece pisicile tratate cu steroizi au arătat comportamente mai mari de separare decât pisicile din grupul nonsteroid și cele sănătoase, acest lucru sugerează că tratamentul cu corticosteroizi este corelat cu o creștere a fricii și/sau anxietății. Autorii nu au reușit să stabilească definitiv dacă diferențele comportamentale au fost o reacție la disconfortul fizic, stresul emoțional sau o combinație a ambelor.

Limitările studiului au fost dimensiunea relativ mică a eșantionului; rezultatele s-au bazat pe percepțiile proprietarilor despre comportamentele pisicilor, care ar putea fi influențate de părtinire; și comorbiditățile și tratamentele cu medicamente altele decât corticosteroizii și medicamentele psihotrope la unele pisici, care ar putea afecta comportamentul.

Sursa: bsava.com

 Articole cu același subiect: