Un studiu recent aduce clarificări despre modul în care medicii veterinari pot estima mai corect evoluția tumorilor mastocitare la câini, unele dintre cele mai frecvente tipuri de cancer cutanat întâlnite la această specie.

Cercetarea a analizat date provenite de la un laborator de diagnostic din Marea Britanie, CVS Finn Pathologists, împreună cu informații din baza de date VetCompass a Royal Veterinary College. Studiul a fost de tip retrospectiv și a inclus 199 de tumori diagnosticate la 197 câini aflați în îngrijire primară, pentru care au fost realizate teste suplimentare de prognostic.

Autorii au pornit de la faptul că între 16 și 20% dintre toate tumorile cutanate și subcutanate la câini sunt tumori mastocitare. Mai mult de jumătate dintre tumorile cutanate se încadrează în categorii cunoscute pentru o evoluție imprevizibilă, de la forme benigne până la cazuri agresive.

Pentru a obține o imagine mai clară, cercetătorii au analizat mai mulți markeri de prognostic. Printre aceștia s-au numărat numărul de mitoze, care indică viteza de diviziune a celulelor, Ki67, un marker al proliferării celulare, AgNOR, un indicator al activității nucleolare, KiAg, care combină Ki67 și AgNOR, tiparul de colorare KIT și prezența unor mutații genetice în gena c-kit, în special în exonii 8 și 11.

Rezultatele arată că nu există un singur test care să poată prezice cu exactitate evoluția tuturor tumorilor mastocitare. Totuși, mutația c-kit în exonul 11 a fost singurul marker care a prezis independent supraviețuirea la câinii cu tumori cutanate. Aceeași mutație, alături de valori AgNOR mai mari de 2,25 per celulă, a fost asociată și cu un risc mai mare de recidivă a tumorii.

În concordanță cu studii anterioare, un număr mare de mitoze a fost un indicator independent al unei supraviețuiri mai slabe, indiferent de tipul tumorii. În mod surprinzător, markerul Ki67 nu s-a dovedit semnificativ atunci când a fost analizat independent.

Studiul a arătat, de asemenea, că tumorile mastocitare cutanate și cele subcutanate au avut un comportament similar în ceea ce privește supraviețuirea și recidiva. Nu s-au observat diferențe semnificative în rata de recidivă între cazurile cu excizie incompletă și cele în care marginea liberă de tumoră a fost mai mică de 2 mm, deși autorii recomandă prudență în interpretarea acestui rezultat.

Autorul principal al studiului, Owen Davies, specialist în oncologie veterinară la Bristol Vet Specialists, a declarat că cercetarea arată că niciun test singular nu poate anticipa evoluția fiecărui caz de tumoră mastocitară la câini. În același timp, el a subliniat că mutația c-kit din exonul 11 și markerul AgNOR par a fi mai utile decât se credea anterior, în timp ce Ki67 ar putea avea o valoare prognostică mai redusă. Potrivit lui Owen Davies, aceste informații pot ajuta medicii veterinari să ia decizii mai bine fundamentate și să adapteze mai eficient planurile de tratament pentru fiecare pacient.

Sursa: vettimes.com