Diagnosticarea sindromului Cushing la câini este o provocare bine cunoscută în practica veterinară. Procesul este adesea costisitor, consumator de timp și stresant pentru pacient, necesitând frecvent o zi întreagă de spitalizare pentru testări intravenoase. Un nou studiu cu acces deschis, publicat în revista Animals, a analizat dacă această povară diagnostică ar putea fi redusă fără a compromite acuratețea, prin evaluarea unei variante orale, realizate la domiciliu, a testului de supresie cu doză mică de dexametazonă (LDDST).

Metodologia

Cercetătorii au evaluat o abordare în care dexametazona este administrată oral de către proprietar, la domiciliu, iar diagnosticul se bazează pe raportul corticoizi/creatinină urinară (uCC), în locul recoltărilor seriate de sânge. Urina a fost colectată inițial (valoare bazală) și din nou la opt ore după administrarea dexametazonei, pentru a surprinde supresia cortizolului într-un mediu cu stres redus.

Studiul a inclus 168 de câini dintr-un singur centru de referință în endocrinologie, împărțiți în trei grupuri: câini sănătoși (martor), câini cu afecțiuni care pot mima sindromul Cushing și câini cu hiperadrenocorticism confirmat.

Folosind un prag (cut-off) al uCC la opt ore, autorii au raportat o sensibilitate de aproximativ 95% și o specificitate de aproximativ 93%, performanțe diagnostice comparabile cu testele consacrate. Reacția proprietarilor a fost pozitivă, majoritatea preferând testul oral la domiciliu în locul LDDST intravenos tradițional.

Limitări

Studiul prezintă însă și limitări importante pentru medicii veterinari care ar lua în considerare această metodă. Cercetarea a fost realizată într-un singur centru de referință, iar performanța testului în practica de primă intenție — unde cazurile pot fi mai incipiente, mai ușoare sau complicate de boli concomitente — poate diferi. De asemenea, testul nu diferențiază între hiperadrenocorticismul hipofizar și cel adrenal, ceea ce înseamnă că investigații suplimentare și imagistică ar fi necesare după stabilirea diagnosticului. În plus, autorii subliniază că valorile prag ale uCC sunt dependente de metodă și laborator, astfel încât rezultatele nu pot fi extrapolate fără validare locală.

Pentru medicii și asistenții veterinari din practică, studiul sugerează că un LDDST oral, realizat la domiciliu, ar putea deveni un instrument util în arsenalul diagnostic, în special pentru câinii anxioși sau pentru proprietarii care se confruntă cu dificultăți logistice sau financiare asociate spitalizării de o zi. Reducerea puncțiilor venoase, a timpului de ocupare a cuștilor și a resurselor de personal, menținând în același timp calitatea diagnosticului, ar reprezenta un beneficiu clar în multe situații. Implementarea cu succes depinde însă de instrucțiuni clare pentru proprietari, colectarea corectă a urinei și o colaborare strânsă cu laboratoarele de diagnostic.

Studiul complet: Urinary Corticoid-to-Creatinine Ratio 8 Hours After Low-Dose Oral Dexamethasone for the Diagnosis of Cushing’s Syndrome in Dogs

Sursa: improveinternational.com/uk