Un interviu cu medicul veterinar Constantin Ifteme, care a deschis primul Centru de Endoscopie și Chirurgie Minim Invazivă din România. Cu o investiție considerabilă, centrul își desfășoară activitatea în București din iulie 2016. Am discutat cu medicul veterinar Costi Ifteme despre propria afacere, despre rolul medicului veterinar în societate, despre evoluția acestei minunate profesii în România.

Cum a demarat ideea de Centrul de endoscopie?

Nu pot să spun că am știut că voi face endoscopie sau chiar că-mi doream să fac endoscopie veterinară la momentul respectiv, adică acum șase, șapte ani. Am întâlnit o persoană care m-a îndrumat și mi-a deschis această cale. E vorba de un medic uman, destul de cunoscut în domeniul endoscopiei umane, doctorul Dan Cristian, care este să spunem, mentorul meu și care mi-a deschis această ușă spre acest segment atât de frumos, atât în medicina veterinară cât și în medicina umană, endoscopia veterinară. A fost alături de mine încă din primele zile, de când am început să fac primele endoscopii. Mărturisesc că a venit și după miezul nopții, am făcut tot felul de intervenții frumoase, tot felul de intervenții spectaculoase. Văzând aplicativitatea în medicina veterinară a acestei metode minim invazive, am zis, de ce nu și uite că la șase-șapte ani de zile am ajuns la un centru de endoscopie și chirurgie minim invazivă unde avem minim două trei intervenții de acest gen pe zi.

Endoscopia veterinară este încă în faza de pionerat în România. Este o zonă nedezvoltată a practicii veterinare, așa este?

Da, să spunem, În România. Adică nu e un domeniu bătătorit pe zona aceasta din Europa, dar este un domeniu din ce în ce mai abordat de către colegii noștri.

În partea din Vest, din majoritatea clinicilor mari nu lipsește partea de minim invazivă, atât endoscopia cât și laparoscopia. Nu există o clinică sau un spital care să nu aibă un specialist în acest domeniu de laparoscopie sau endoscopie.

Ai cochetat cu ideea de a dezvolta un business dedicat endoscopiei în spațiul cabinetului Blue Vets, spune-ne care au fost pașii pe care i-ai urmat până ai ajuns în actuala locație a Centrului de Endoscopie?

A pornit totul virtual. În urmă cu ceva timp văzând că aceste metode metode iau amploare în cabinetul Blue Vets, am vrut să creez totuși o imagine. Așadar am creat o imagine acestui serviciu prin acest Centru de Endoscopie și Chirurgie Digestivă Veterinară, așa s-a numit inițial.

Apoi am văzut că pe partea virtuală stăm foarte bine, cu o pagină foarte bună de Facebook, cu un website foarte bun, am zis, de ce să nu avem și ceva palpabil. Și am început să schițăm, să creionăm câteva idei, care, în momentul de față am ajuns să le și avem și să ne putem și folosi de ele.

Când ai început amenajarea acestui centru?

Proiectul undeva în urmă cu trei-patru luni de zile, am venit, am văzut mai multe spații în București. Este un spațiu închiriat, nu este proprietate, am văzut că e un spațiu pretabil, e un spațiu unde a mai fost activitate medicală umană a unui lanț de spitale din București. Se preta foarte bine la activitatea pe care știam că o voi desfășura și am zis că “se poate
aici”.

Cine s-a ocupat de amenajare, proiectare, obținere autorizații pentru acest spațiu, pentru această activitate? Și spune-ne dacă ați întâmpinat difucltăți pentru a obține autorizațiile de funcționare?

Am avut o echipă, de arhitecți, de constructori, dar nu neg că peste tot mi-am cam băgat eu coada. Cam tot ceea ce vedeți aici, inclusiv partea de amenajări, să spunem că sunt 80-90% ideile mele și inclusiv cu ajutorul unor specialiști. În ceea  ce privește spațiul, știam foarte bine hotărârile Colegiului, le cunosc foarte bine. Ideea a fost să avem o clinică, dar ușor ușor am văzut că îndeplinim condițiile de spital. Partea de training la ora actuală nu este să spunem “autorizabilă” din punct de vedere medical veterinar. Poate pe viitor se vor gândi cei din

Autoritate sau cei din Colegiul Medicilor Veterinari să găsească o formă de autorizare pentru această activitate didactică, științifică.

Să vorbim puțin despre investiție. Ce a însemnat investiția în tot ce înseamnă Centrul de Endoscopie Veterinară?

Vorbim despre o investiție de minim 500.000 de euro în tot ceea ce vedeți în Centrul de Endoscopie și Chirurgie Minim Invazivă Veterinară atât în partea de construcții, amenajări, dar și în achiziționarea aparaturii. Lucrurile acestea au fost făcute cu finanțare, nu am avut suma întreagă. Ca în orice business trebuie să ai un sprijin și din partea băn-
cilor.

E un pas normal, această evoluție a clincii Blue Vets către acest Centru de Endoscopie sau e o nebunie?

Sincer, mie mi se pare ceva normal. Multora, inclusiv, colegi, prieteni, familie au spus că li se pare o nebunie. Chiar foarte mulți colegi din Vest mi-au scris pe platforma de Facebook dacă merită în România să fac așa ceva, să investesc. Nu m-am gândit niciodată dacă merită, dar știam că ne trebuie așa ceva. În momentul de față universitățile nu dețin un astfel de centru, din păcate partea atât de diagnostic, cât și de terapeutică minim invazivă lipsește total din universitățile și facultățile de medicină veterinară din România. Eu încerc să dezvolt această abordare, sperăm cât de curând să apară inclusiv în curicula facultăților de medicină veterinară din România.

Spune-ne mai multe despre spațiul centrului și despre capacitatea centrului de training.

Da, ne-am organizat centrul pe trei săli de consultație, două săli de chirurgie, cu o zonă de pregătire pentru animalele ce vor intra în sala de chirurgie, o zonă de ATI, o sală de endoscopie, o  sală de sterilizare și un filtru pentru chirugie și inclusiv sala de tarining și sălile aferente personalului, să spunem anexe și cele pe care le folosim ca și personal medical. Nu le-am numărat, vă spun sincer dar sunt zece, cel puțin, fără partea tehnică între 10 - 15 săli. Spațiul total înseamnă undeva la 400 de metri pătrați.

Vorbește-ne despre reclamele pe care le-ai afișat în interiorul cabinetului. N-am observat, încă nici o reclamă a unei firme de produse dedicate animalelor de companie aici, ci doar propriiel tale reclame.

Nu neg că și eu am făcut greșeala aceasta în urmă cu mulți ani în care îmi asociam numele companiei mele cu diferite branduri recunoscute la nivel mondial, atât de petfood cât și din pharma, chiar și de aparatură. La momentul de față cred că important este ca imaginea noastră să iasă în față și mai puțin cea a companiilor, care au destulă vizibilitate, atât în mass-mea, cât și în autobuze, oriunde ei pot să aibă vizibilitate. Noi mai ales în locațiile noastre, unde lucrăm ar trebui noi să avem maximă vizibilitate.

Ai început de câțiva ani să te promovezi pe cananele social media ca brand personal, cu un motto: “Am demonstrat, demonstrez și voi demonstra”. De unde a plecat ideea de a-ți promova activitatea ta, atât în ceea ce privește activitatea medicală veterinară cât și pe cea să spunem de organizator al unor diverse evenimente din domeniul veterinar?

Credeam la un moment dat că imaginea noastră către publicul larg nu este atât de vizibilă. Și am vrut să demonstrăm că și noi putem face lucruri la fel de frumoase ca și în medicina umană și în alte domenii și inclusiv să aibă impact și asupra clientului final și asupra celui care ne  calcă pragul. Pot să spun cu mândrie că la momentul de față că tot ceea ce postăm pe paginile noatre de Facebook sau pe website-urile noastre au vizualizări foarte foarte multe atât din România cât și din afara țării. Și nu facem o promovare atât a serviciilor noastre către clienții din România, imaginea noastră ca și profesie ca și medicină veterinară a crescut foarte foarte mult odată cu aceste pagini. Sunt colegi din Vest care rămân foarte uimiți că sunt proceduri pe care ei nu reușesc să le facă în ciuda posibilităților financiare și a tot ce au ei. Vă dați seama. Gândiți-vă că sunt zone în Franța, în Spania unde nu au aparatura pe care o avem noi aici în centru. Și rămân uimiți că totuși în România se poate face medicină performantă. Și cumva este remarcat nu atât numele meu sau numele brandului meu, dar este în primul rând și un brand de țară în domeniul medical veterinar european.

Spuneai de comunicarea către clienții voștri și de promovarea medicinei veterinare ca profesie. Mă interesează care este părerea ta cu privire la rolul medicului veterinar în societate și care crezi tu că ar trebui să fie rolul medicului veterinar în ceea ce privește educarea clienților.

Sunt sigur că am avea o importanță foarte foarte mare atât în tot ceea ce înseamnă mediul urban cât și în mediul rural, dacă este să facem o analogie către un serial pe care îl vizionăm cu toții pe un post TV, Las Fierbinți. Ați văzut din imaginea rurală lipsește medicul veterinar. Ceea ce vă spun din toate povestirile antedecembriste, rezulta că medicul veterinar era o persoană foarte importantă în mediul rural, pe lângă preot, primar și învățător. În ierarhie era poate al treilea sau al patrulea sau dacă nu chiar al doilea. Uitați-vă că în momentul de față medicul veterinar a dispărut.

Și pentru că îl cunosc pe producătorul serialului i-am și spus: “Domnule, în acest serial, chiar dacă e un pamflet, nu există medicul veterinar”. Cred că inclusiv în societatea urbană medicul veterinar nu are o prezență atât de solidă pe cât ar trebui. Ne bazăm pe un motto sau pe o frază precum că “Medicul uman salvează omul iar medicul veterinar salvează omenirea” sincer, câteodată, nu simt acest lucru nici în mediul urban, nici în mediul rural. Dar cred că ar trebui să ne implicăm mai mult ca și profesie.

 Articole cu același subiect: