Practică medicina veterinară cu pasiune de 20 de ani și spune că marele său noroc este că profesia îi este și hobby deopotrivă. Medicul Andrei Timen spune că succesul în medicina veterinară este să practici cu plăcere profesia și să ai o echipă bine pregătită pe care să te bazezi. Citiți mai jos un interviu interesant cu unul din membrii marcanți ai AMVAC, asociația medicilor veterinari de animale de companie din România.

Când ați început cariera de medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic?

Am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj în 1993 iar primul loc de muncă a fost ca stagiar la Circumscripția Sanitar Veterinară Cluj 1, așa se numea pe vremea aceea. Era un dispensar pentru animale de fermă, dar asiguram asistență și la animale de companie. Atunci era o perioadă în care numărul de animale mari era mult mai mare decât cel din ziua de astăzi și patologia era foarte variată. Țin minte unul din cazurile care apoi mi-a dat multă încredere în muncă a fost o cezariană la o bovină făcută în curtea dispensarului, fiind proaspăt absolvent, vestea s-a dus repede în comunitate. Se spunea că a venit un medic tânăr și face cezariană foarte ușor și animalul își revine foarte rapid și în condiții bune. Acesta a fost unul din primele cazuri. Șase luni am activat la circumscripția respectivă, iar apoi, din 1994 am câștigat un concurs la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj, secția de Chirurgie, unde am lucrat următorii 14 ani.

Cum a fost începutul, când v-ați deschis primul cabinet?

În 1996, împreună cu alți doi colegi am deschis primul nostru cabinet de medicină de animale de companie. În același an, după șase luni de zile, l-am deschis pe al doilea, tot în Cluj, iar după câțiva ani, aveam trei puncte de lucru, trei cabinete medicale veterinare pentru animale de companie din Cluj. Am fost trei asociați inițial, iar din 2006, am preluat firma de la colegii mei și avem o clinică veterinară care funcționează zilnic 14 ore pe zi. În perioada aceea, erau deja în Cluj două cabinete de animale de companie iar în scurt timp mai deschizând încă trei, eram în primele 6 cabinete veterinare din oraș, deci era clar perioada de pionerat. Oamenii veneau atunci cu mare încredere la noi, vedeau că sunt unități medicale dedicate strict numai animalelor de companie, puțin puțin rămâneau surprinși când vedeau vârsta noastră,
eram tineri absolvenți. Majoritatea aveam în jur de 25 - 29 de ani și poate, cel mai greu a fost să le câștigăm încrederea pentru că erau obișnuiți cu oameni peste o anumită vârstă să fie medici veterinari. Numărul de animale de companie era foarte foarte mare, într-adevăr în acea perioadă a fost un boom și lucram foarte foarte mult. Stăteam mult peste orele de program, patologia era foarte variată dar sigur, metodele de investigație și de tratament nu se compară cu cele care sunt în momentul de față în medicina veterinară.

Vă amintiți care a fost primul echipament în care ați investit în momentul în care ați deschis cabinetul?

Unul dintre primele echipamente a fost un aparat de anestezie gazoasă, la facultate aveam un astfel de aparat și l-am vrut și în cabinet. Apoi, sigur, ne-am dotat, încet încet pentru a putea răspunde cerințelor tuturor proprietarilor iar niciodată nu se oprește această dotare a cabinetului, permanent trebuie să fii în ton cu ce se întâmplă  pe plan european și pe plan mondial și acest upgrade la aparatură trebuie făcut permanent la patru - cinci ani de zile, obligatoriu.

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

Eu fac și administrație și partea de medicină veterinară. Dimineața mă ocup de partea de administrație, începând cu ora 10.00 până la ora 13.00 este munca administrativă, contracte
cu furnizorii și tot ce înseamnă aprovizionare iar începând cu ora 13.00 - avem intervențiile chirurgicale. Eu fac mai mult chirurgie, până la ora 20.00- 21.00, operațiile se fac cu programări. În general, pe la ora 21.30, plec de la clinică, de luni până vineri, iar sâmbăta, toată dimineața este pentru pacienții care nu sunt din Cluj și care au posibilitatea să se deplaseze numai la sfârșit de săptămână. Sâmbăta lucrez până în jurul prânzului.

Deci, am undeva la 10 - 12 ore pe zi, activitate medical veterinară.

Sunteți prim-vicepreședintele unei organizații care ”lucrează” la instruirea medicului veterinar practician în cabinetele de animale mici. Care credeți că sunt principalele dezavantaje ale medicului veterinar român și care credeți că ar fi soluțiile pentru a le depăși?

Sigur, față de colegii noștri din țările vest europene avem câteva dezavantaje, în primul rând aparatura, costurile sunt foarte ridicate și mai ales pentru un practician la început de profesie, este destul de greu să se doteze la nivelul celor din vest. Însă, încet încet se fac pași tot mai mari, astfel încât s-a redus foarte foarte mult diferența dintre cabinetele veterinare de animale mici din România și cele din Vest. În al doilea rând, sigur, ca și vid legislativ din punctul meu de vedere, ar trebui o lege a radiologiei veterinare. Este foarte, foarte greu să autorizezi un aparat Roentgen, costurile sunt foarte ridicate iar la vecinii noștri de peste graniță, mă refer la țările foarte apropiate de noi cum sunt Ungaria, cum este Serbia, în două trei săptămâni un aparat Roentgen poate fi autorizat. Un simplu exemplu vă dau, în Budapesta sunt peste 300 de aparate Roentgen, din moment în ce în România sunt sub 100. Acest lucru s-ar putea remedia foarte ușor, în momentul în care, sigur, prin Parlament ar exista o lege a radiologiei veterinare care să stipuleze exact condițiile în care ne putem autoriza un astfel de aparat. În al treilea rând, din punctul meu de vedere, lipsesc procedurile veterinare. Ar trebui să avem un ghid de proceduri și ar trebui să avem protocoale medical veterinare care să fie unice, desigur, hotărâte împreună cu Colegiul Medicilor Veterinari - actul medical să fie la un nivel ridicat - toate cabinetele să practice o medicină veterinară modernă și adaptată secolului în care trăim. Aceste protocoale sau aceste proceduri nu sunt restrictive pentru medicul veterinar, ci dimpotrivă ele există pentru a sprijini în mod pozitiv activitatea medical veterinară și în toate țările vest europene, ca să nu mai vorbim de Statele Unite ale Americii există de ani buni sau de zeci de ani astfel de protocoale care nu fac altceva decât să ajute medicul veterinar în activitatea de zi cu zi.

Credeți că se poate vorbi despre succes în medicina veterinară, având în vedere și toate obstacolele pe care medicul veterinar le are de depășit în activitatea sa?

Eu cred că ne putem compara cu colegii noștri din vestul Europei. Foarte mult din școala românească se pune accent pe simțul clinic, pe examinarea animalului, pe contactul direct cu animalul, ceea ce îi dezvoltă un simț clinic medicului veterinar  mult mai ridicat decât celui din Vest. În schimb, handicapul nostru, este într-adevăr aparatura, pe care, încă nu ne-o putem permite, atât de modernă. Dar foarte mulți colegi de-ai noștri care au plecat și lucrează peste hotare fac cinste profesiei noastre și suntem mândri de ei că au reușit foarte bine. Asta înseamnă că pregătirea lor este foarte bună iar adaptabilitatea la noile condiții de muncă și la sistemul din țările respective ține de fiecare persoană în parte. Eu consider că medicii veterinari din România sunt medici buni, sunt clinicieni buni, dacă sigur, situația economică ar permite să avem aceleași sau condiții măcar apropiate de cei din vestul Europei, saltul ar fi mult mai rapid și ne-am apropia mult mai mult de ei.

Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue?

Eu am o deviză: în fiecare zi trebuie să fii puțin mai bun decât ieri. Deci această pregătire continuă ține de fiecare medic în parte și trebuie neapărat adaptată la noile descoperiri, la noile terapii sau tratamente care există în medicina veterinară de animale de companie. Sigur programul cu puncte este important pentru că se cuantifică la nivel național modul cum medicii veterinari își realizează această pregătire continuă, dar noi încercăm să aducem informație nouă, prin AMVAC, să aducem informație nouă, aici, în țară, cu lectori din afară. Costurile sunt mai mici astfel pentru colegii din țară. Pregătirea continuă nu se oprește niciodată și dacă vrei să fii un medic veterinar bine informat, trebuie permanent să citești, să participi la întâlniri - seminarii, workshopuri și apoi să pui în practică ce ai învățat. Ca să vă dau un exemplu, pe mormântul unui laureat Nobel pentru fizică, scrie: ”Aici mi-am încheiat studiile„. În fiecare zi trebuie astfel să fii un pic mai bun decât în ziua precedentă.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

Succesul este să mergi la muncă cu bucurie, cu plăcere. Pentru mine, medicina veterinară este și meseria mea dar este și hobby, astfel încât, în nici un moment nu există plictiseală la muncă, în nici un moment nu există frustrări, ci mergi cu bucurie și încerci să faci în fiecare zi, mai bine, tot mai bine pentru pacienți. În al doilea rând trebuie să ai o echipă foarte bună. Succesul nu este niciodată individual ci trebuie să fie o echipă bună, exact ca în sport. Degeaba căpitanul joacă foarte bine dacă restul echipei nu face față, desigur, echipa nu are rezultate. Deci a avea niște oameni bine pregătiți lângă tine, a reuși să îi coordonezi, asta din punctul meu de vedere reprezintă succesul în medicina veterinară.

Vă considerați un medic veterinar de succes?

Da, mă consider un medic veterinar de succes pentru că zilnic îmi asigură meseria mea noi provocări pe care încercăm să le rezolvăm și încă o dată repet. Având profesia și hobbyul comun, sigur, sigur, fac cu plăcere și este o bucurie pentru mine fiecare zi de muncă.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Cu siguranță profesia aș alege-o tot medicină veterinară și tot medicina animalelor de companie și culmea, tot în România. Sigur, în decursul a 20 de ani de când lucrezi mai faci și greșeli și a doua oară, cu siguranță le-aș ocoli. Este mult mai ușor să înveți din greșelile altora decât din greșelile tale, dar numai cine nu muncește nu greșește.

Care este primul lucru pe care ați dori să îl știe un medic veterinar proaspăt ieșit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui să le știe atunci când se gândește să deschidă un cabinet?

Trebuie să știe că facultatea îl învață unde să caute. Deci facultatea pregătește medici veterinari generaliști, dar să considere că procesul de învățare și de pregătire nu se oprește, ci de abia începe. În al doilea rând, să caute până în momentul în care îți găsește un loc de muncă adecvat în care să se simtă într-adevăr în largul lui. Să facă cu plăcere ceea ce face, să iubească viața, să iubească, în cazul nostru, animalele de companie. Să nu fie condus de ideea unui câștig pe termen scurt, ci în a respecta animalul, a respecta actul medical veterinar și cu siguranță, atunci rezultatele vor fi și cele financiare, și celelalte vor fi cele așteptate. Să fie siguri pe ei, școala medicală veterinară românească produce medici veterinari buni, dar pregătirea continuă să fie unul din principalele obiective în activitatea sa profesională.

 Articole cu același subiect: