Scriu editorialul acesta după postarea colegului nostru, Petru-Sorin Moga, care întreabă apăsat: «Dar mai are rost să existăm ca profesie?» și pune pe masă, fără cosmetizare, radiografia momentului: presiunea AI-ului și a „Doctor Google”, mirajul telemedicinei, pseudo-experții de serviciu, iar pentru concesionari—mai nou—suspensiva și un fel de sclavagism modern, muncă fără bani pentru întreținerea unui sistem încărcat de sinecuri. E o întrebare grea, născută din oboseală și dezamăgire, și tocmai de aceea merită un răspuns lucid, nu unul reflex.

Este așadar o perioadă, în care realitatea pare să aibă buton de „fast-forward”: războaie mai aproape sau mai departe, lanțuri economice nervoase, inflație care tocește răbdarea oamenilor, statul care strânge șurubul bugetar, tăierea finanțării pentru concesionari, cu efect imediat în teren. Mai puține resurse, mai multă presiune, mai mult risc. 

În astfel de vremuri, tentația e dublă: fie alergăm «mai repede, mai tare», fie împietrim. Dar «mai repede» e adesea doar o metodă elegantă de a rata lucrurile importante. Iar împietrirea — ca în poveștile în care ni se spunea clar să nu ne uităm înapoi — e și mai periculoasă. Haosul ne împinge spre aceste două extreme, însă nu ne anulează resursele: experiența și forța profesiei pot, și trebuie, să treacă dincolo de moment.

Detalii

03.Mar.2026

Pierderea unui animal de companie este, pentru mulți oameni, comparabilă emoțional cu pierderea unui membru al familiei. Un nou studiu publicat în Journal of Veterinary Behavior analizează modul în care eutanasia influențează intensitatea și durata doliului la proprietarii îndoliați, evidențiind rolul crucial al implicării în decizie și al suportului oferit de echipa veterinară.

Detalii

24.Feb.2026

Cazurile recente din spațiul public au generat revoltă, emoție și o presiune uriașă asupra tuturor actorilor implicați în gestionarea câinilor fără stăpân. În mijlocul acestui vortex se află, din nou, medicul veterinar. Uneori ca acuzat, alteori ca apărător, aproape niciodată ca profesionist lăsat să-și exercite rolul în limitele clare ale competenței sale.

Este momentul să spunem limpede că gestionarea câinilor fără stăpân este o politică publică, nu o atribuție a profesiei medicale veterinare.

Detalii

22.Feb.2026

Echipa Veterinarul.ro salută cu respect și entuziasm lansarea unui proiect media care promite să redefinească modul în care profesia noastră este percepută de publicul larg: podcast-ul „Vagabonzi și Aristocrați”, o inițiativă semnată de Dr. Liviu Harbuz.

Într-o perioadă în care medicina veterinară din România traversează momente de cumpănă, fiind sub asediu atât din exterior, cât și prin tensiuni interne (așa cum am văzut în durerosul caz de la Suraia), apariția unei platforme de o asemenea ținută profesională este nu doar binevenită, ci vitală.

Detalii

22.Feb.2026