Iata ce ne-a transmis domnul Iulian Cosmin Holban pe pagina noastra de Facebook. 

In cea mai mare parte aveti dreptate legat de costurile productiei la taranii romani (costurile financiare, de timp si de efort). Problema este ca cei mai multi dintre romani nu isi permit sa aleaga dupa calitate ci, de multe ori dupa pret. 

Pe de alta parte tehnologia si metodologia romaneasca este importata de afara la nivelul producatorilor mari si mijlocii. Stiti ce mi-a spus un producator de fructe din vestita Voineasa? Mi-a spus ca merele lui sunt mai sanatoase decat cele din supermarket ca sunt stropite doar de 17 ori(!!!) pe cand cele de la supermarket sunt stropite ca la carte de 21 de ori, uneori chiar de 25 de ori si chiar iradiate ca sa nu se strice... DOAR DE 17 ORI! Rar poate cate un taran sa-si vanda marfa si chiar si atunci nu ai garantia ca e naturala. Cei mai multi isi fac solare, isi stropesc legumele ca sa nu faca diverse boli parazitare, micotice, isi stropesc graul si alte cereale ca sa nu le manance gargaritele etc. Acesti tarani care au putin pamant nu pot sa vanda decat in sezon legumele si fructele cultivate de ei motiv pentru care nu pot inchiria intr-o piata o taraba si vand la colt de strada motiv pentru care ii alearga politia locala, le confisca marfa si le dau amenzi astfel disparand incet-incet si ei. Marea mea durere este ca tot mai putini romani isi doresc sa face ceva in tara lor. Li se pare ca totul li se cuvine de-a gata si cum nimeni nu le ofera totul pe tava, in loc sa munceasca aici, se duc sa o faca la straini, barfind apoi Romania si sistemul. De parca Romania ar trebui sa-l ridice pe el din mocirla, nu el Romania.

Avem pretentii de la altii nu si de la noi. Ne pleaca tinerii care pot cu adevarat sa reprezinte o forta de schimbare si ne raman batranii care nu vor sa iasa din vechile obiceiuri, indiferent de uilitatea sau inutilitatea lor. Pamanturile noaste sunt date arabilor in asociatii ca e mai usor sa cumperi un pui de la market decat sa te chinui sa-l cresti.

Acum 15 ani, cand am vazut pentru prima oara intr-un sat din sudul Romaniei pui, oua si lapte la magazinu am ramas perplex. am sperat sa nu ma mai intorc vreodata acolo. din pacate aceasta e acum o situatie generala.

Producatorul roman vrea sa castige mult odata si are preturi mari. Statul roman nu stimuleaza suficient de mult producatorul. Micul producator dispare, cel mediu se chinuie sa supravietuiasca iar cel mare ajunge sa detina monopolul fara sa mai respecte nici o regula privitoare la sanatatea populatiei.

ATENTIE! Si eu cred ca singura metoda reala de a trece cu bine criza este sa ne dezvoltam noi, ca tara, sa punem iar pe picioare productia pe care am avut grija sa le-o lasam altora ca sa o distruga, sau pe care am distrus-o chiar noi, sa consumam ce producem noi si sa le vindem si altora produsele noaste, cumparand mai putin de la ei, sa nu ne intindem mai mult decat ne tine plapuma facand credite ce nu ne sunt cu adevarat de folos, sa fortam bancile si statul sa acorde credite cu dobanzi pamantesti nu extraterestre etc.

Dar nimic din toate astea nu se vor face atat timp cat vrem doar sa ne imbogatim, cat timp nu realizam ca un popor e o entitate, un trup iar celula trupului care incepe sa se dezvolte anarhic se numeste celula canceroasa. Cu cat sunt mai multe celule canceroase, cu atat ele vor secatui trupul de resurse ajungand pana la urma sa-l omoare.