Un nou studiu arată că protecția oferită de vaccinurile împotriva virusului sindromului reproductiv și respirator porcin (PRRSV) se bazează în principal pe reacția celulelor T, nu pe producția de anticorpi. Rezultatele reprezintă un pas important în identificarea țintelor pe care viitoarele vaccinuri ar putea să le folosească pentru a acționa împotriva unui virus care suferă mutații rapide.

PRRSV este o boală frecventă la porci și produce pierderi de peste un miliard de dolari anual în industria cărnii de porc. Deși vaccinurile actuale oferă un anumit grad de protecție, virusul se modifică atât de repede încât porcii vaccinați nu reușesc să dezvolte un răspuns constant sau eficient bazat pe anticorpi care să blocheze răspândirea tuturor variantelor.

Anticorpii sunt proteine care marchează agenții patogeni pentru a fi distruși, iar celulele T ajută la eliminarea celulelor deja infectate și contribuie la memorarea caracteristicilor virusului. Vaccinurile funcționează prin stimularea ambelor componente ale sistemului imunitar, astfel încât organismul să poată recunoaște rapid virusul și să îl oprească înainte să provoace boala.

„PRRSV este unul dintre cele mai rapid mutante virusuri ARN din domeniul veterinar”, spune Michael Rahe, profesor asistent la Colegiul de Medicină Veterinară al Universității de Stat din Carolina de Nord. El explică faptul că anticorpii produși după vaccinare nu se potrivesc de obicei cu tulpinile aflate în circulație. Potrivit acestuia, deși vaccinurile reușesc să ofere un anumit nivel de protecție, este necesară o înțelegere mai clară a părții sistemului imunitar care contribuie efectiv la această protecție.

Pentru studiu, cercetătorii au analizat patru grupuri de porci: unul nevaccinat și neatins de virus, unul nevaccinat dar infectat, un grup vaccinat cu unul dintre cele mai utilizate vaccinuri PRRSV și apoi infectat, și un grup vaccinat atât cu vaccinul PRRSV, cât și cu un vaccin împotriva circovirusului porcin de tip 2, urmat de expunerea la PRRSV.

Prin metode directe de detectare a infecției și a răspunsului imunitar, echipa a observat că toate grupurile vaccinate, indiferent de vaccinul primit, au avut un nivel ridicat de celule T specifice PRRSV în sânge și o cantitate redusă de virus în sânge și în plămâni. Aceste efecte au apărut în lipsa anticorpilor neutralizanți împotriva tulpinii folosite pentru infectare.

„Acest lucru arată că celulele T sunt cele care contribuie cel mai mult la răspuns”, explică Michael Rahe. El a adaugat că vaccinurile ajută organismul să recunoască părți ale virusului care nu se schimbă, ceea ce deschide direcția pentru dezvoltarea unor vaccinuri care să țintească aceste componente stabile ale PRRSV. „Acest studiu reprezintă un pas în această direcție”, mai spune acesta, exprimând speranța că vor putea fi create vaccinuri cu acoperire mai largă.

Studiul, publicat în revista Vaccine, a fost realizat cu sprijinul companiei Boehringer Ingelheim Animal Health, Inc. Autorul principal este Andrew Noel, fost student la Universitatea de Stat din Iowa. La cercetare au contribuit și Jianqiang Zhang, Baoqing Guo, Jennifer Groeltz-Thrush, Emily Rahe și Teerawut Nedumpun de la aceeași universitate, precum și Panchan Sitthicharoenchai de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, alături de Reid Phillips, Marius Kunze și Oliver Gomez-Duran din cadrul Boehringer Ingelheim Vetmedica.

Articol: DOI: 10.1016/j.vaccine.2025.127793

Sursa: eurekalert.org